Am decis sa abordez subiectul asta pentru ca mi se pare ca este tratat tot mai mult in maniera superficiala. Fie din graba, fie din neatentie, fie din nepasare, trecem mai mereu peste etapele preliminare. Si aici nu ma refer la prediul sexual, ba as face trimitere la cel sentimental. Știu ca ritmul frenetic de zi cu zi ne obosește peste măsură și ca rutina cam domoleste flacăra pasiunii, însă nu sunt motive suficient de pertinente pentru a lasa tot ce este mai frumos sa treacă pe la noi. Vrem sa facem totul acum, repede, ca doar mai avem și alta treaba...Greșit! Nu exista lucru mai important decât hrănirea spirituala. Ce ne facem cu veșnicii visători care simt emoția la orice pas?! Ii ținem cat mai aproape posibil. Ei sunt persoanele care reușesc sa se bucure de o raza de lumina, de un cireș inflorit, de o adiere de vânt, de un strop de ploaie. Când te ating, îți dăruiesc un colt de rai! Când le iubești, there's no coming back.
Sunt fericita sa fac parte din aceasta categorie și as vrea sa cred ca am adus o raza de lumina, o fărâmă de speranța sau măcar un zâmbet, pe chipul celor care au trecut prin calea mea. Am vrut să las o amprenta în urma mea, de care sa îți aduci aminte cu drag. Uneori am reușit, alteori mai puțin, însă mereu am încercat. Dar, pentru a reveni la subiectul nostru inițial, vreau sa subliniez importanta lucrurilor mărunte, făcute la început de drum.
Poate o sa spuneți ca prea mult visat te face sa uiți de realitate, eu as spune mai degrabă, ca prea multa atenție fata de realitate, te face sa uiți sa mai visezi. Iar fără vise, suntem doar un ambalaj umplut cu aer.
De ce sa aleg un concubinaj tempestiv, când pot sa ma bucur de conversațiile de la 3 dimineața și plimbările în parc, sub clar de luna?! De ce sa ma grăbesc sa ma dezbrac, când pot sa iau pe mine cel mai sexy body?! De ce sa mi te dăruiesc acum, și sa am certitudinea ca mâine vei pleca, când pot sa te sărut și sa sper ca te voi revedea?! Dacă nu cream o poveste, o sa ne amintim un cearșaf.
Și aud tot mai multe domnișoare care se plâng ca toți bărbații sunt la fel, și de așteptarea veșnică a prințului pe cal alb. Dragele mele, dacă nu va schimbați atitudinea, chiar vor fi toți la fel. Cat despre print, sa nu aveți pretenții, dacă nici calul nu va calca pragul. Cum spunea și Radu F. Constantinescu, "a doua șansă la prima opinie, nu o are nimeni!" Ce vinzi, aia se cumpără. Nu-ti va da nimeni mai mult, dacă nu știi sa ceri. E inutil sa visezi la povesti cu zâne, dacă ai omorât deja balaurul.
Însă am deviat atât de mult de la subiectul pe care voiam sa îl expun inițial, încât am decis să îl fac protagonistul următoarei postări. Sărutul...cu litere de foc!
Until next time, deschideți ochii și visați!
Joggingul este bun numai atunci cand se refera la activitatea fizica. Daca sensul sau capata intelesul de "alergat", mai ales dupa cineva, el devine toxic.
De ce trebuie sa alergi dupa acel cineva?! Este clar ca, din moment ce nu stai la taifas cu el, nu prea are mult interes pentru ceea ce i-ai putea oferi, fizic sau spiritual. Sau poate tava de argint pe care i te-ai oferit a fost o prada prea usoara pentru al nostru rapitor. Oricum ar fi si orice s-ar fi intamplat, oamenii nu trebuie urmariti pana la epuizare. Nu are rost. Ar fi doar o pierdere de timp si energie, ca sa nu mai vorbim de nervi si sentimente zdrobite. Cineva ma poate contrazice, spunand ca poate acel "alergat" dupa oameni este tot ce i-a ramas, dupa ce cortina a cazut...este un ultim efort de a nu lasa perdeaua grea a timpului sa se astearna peste ramele cu poze deja ingalbenite de lipsuri, de dureri, de cereri sau pareri. Insa eu spun: este ultimul lucru ramas din ce anume? Povestea voastra s-a sfarsit demult, numai ca tu esti cel care inca a ramas pe banca amintirilor. Daca trebuie sa alergi dupa cineva, fii sigur ca acea persoana a renuntat demult la tine. Am invatat ca oamenii raman langa tine atata timp cat ai ceva de oferit, ce lor le lipseste. Fie ca e vorba de bani, de faima, sfaturi sau doar un umar pe care sa planga pana isi revin, situatia este aceeasi. Sunt foarte putine persoanele ce se opresc din drumul lor pentru a uda samanta sfioasa a unei legaturi, de orisice natura ar fi ea. Si, de obicei, ei sunt persoanele dupa care nu trebuie sa alergi. Restul e poveste! Stiu ca inima iubeste inflacarat, si ca urechile hrănesc spiritul cu toate acele vorbe mai mult sau mai putin intentionate, spuse in momente de pathos. Insa ochii ar trebui sa alimenteze ratiunea, aratandu-i ca vorbele, fara fapte, le spala vantul. Nu incercati sa gasiti mii de raspunsuri la sute de intrebari, pe care celalalt nici nu le viseaza. Acceptati faptele cum sunt si iesiti din umbra indoielii. Nu va incatusati inimile pentru persoane care nu au cheile nici propriei minti. Fiti liberi si invatati sa iubiti frumos, constructiv pentru spiritul vostru. Lasati oamenii sa plece de langa voi, iar timpul si trairile va vor da toate raspunsurile. Mai degraba sa invatam sa privim cu bucurie si nostalgie clipele trecute si sa traim 1000% fiecare moment, pentru ca s-ar putea sa fie unic, piatra de temelie si punct de referinta pentru experientele viitoare. Sa incercam sa ne implinim mai mult sufleteste, nu doar material. Gesturi mici, dar cu greutate!
Atentie, doar, la persoanele ce iubesc nevoia lor fata de voi si nu inimile voastre! Cand nevoia dispare, oamenii se sting...
O noapte plina de emotie va doresc!
Midnightcat
