Ladder 49

Doar ce am terminat de vazut filmul Ladder 49...nu stiu daca imi pot gasi cuvintele necesare pentru a va expune ceea ce acest film m-a facut sa traiesc....un amalgam de sentimente, care bineinteles ca s-a terminat intr-un siroi de lacrimi....si, de parca nu ar fi fost suficient firul epic al filmului, la sfarsit mai are si melodia aia care efectiv iti pune capac. Nu stiu cate filme reusesc sa creeze o asemenea stare publicului, insa demult asteptam sa mai vad un astfel de film. Nu vreau sa va povestesc actiunea deoarece o sa va rog insistent chiar :P sa il vedeti, daca nu ati facut-o deja. Ca si gen de film cred ca pot sa il pun la egalitate cu Titanicul. Stiu ca probabil unii din voi o sa va ganditi "uite-o si pe smiorcaita asta, nu are unde sa-si verse oful si ne streseaza pe noi aici" sau "e fata, la ce sa te astepti", insa dincolo de toate acestea cred ca pot aprecia un film bun. DA! Ma smiorcai la filme de acest gen si jos palaria intregii echipe de productie pentru ca au reusit sa ma faca sa am astfel de sentimente fata de munca lor si pentru ca au reusit efectiv sa introduca publicul in povestea filmului. Nici nu realizezi cand te desprinzi de cadrul real pentru a pasi incet, dar sigur pe taramul acelei minunate povesti. Spun minunata deoarece este o poveste cu si despre oameni, oameni care prin ceea ce fac incearca sa schimbe ceva, sa faca diferenta. Nu cred ca exista vreo persoana care sa fi vazut acest film si sa nu aiba macar o licarire de speranta si dorinta de a fi firefighter. Si daca tot am deschis acest subiect, as vrea sa va mentionez si faptul ca exista un ONG, pe numele sau Asociatia Romana de Interventie in Situatii de Urgenta (ARISU), din care fac si yo parte si care doreste a suplini in mod voluntar eforturile fortelor profesioniste, respectiv pompierii si SMURD-ul. Este o asociatie care incearca sa imbine cele doua activitati, pe langa toate celelalte departamente pe care le are. Nu vreau sa-i fac reclama, insa cred din tot sufletul ca merita o farama de interes. Chiar se incearca a se face o diferenta in sistemele romanesti din acest domeniu si cu sprijinul a cat mai multor persoane putem reusi. Ca un sfat personal, luati de vedeti filmul si apoi sunt sigura ca o sa fiti interesati sa intrati pe site :) Site-ul este www.arisu.ro! Si cum o sa gasiti si acolo scris, DEVENIND MEMBRU, POTI SALVA O VIATA!

Vizionare placuta!

V-am pupat!

P.S.: sa imi spuneti si mie ce parere ati avut despre film si apoi despre site :)

aprilie

Stiu ca nu am mai scris de multicel, insa am fost mai tot timpul prinsa cu cate ceva. In ciuda lunii aprilie, sprea marea mea multumire sufleteasca si pentru sanatatea celor din jur, nu am primit si nici nu am facut nicio farsa. La anul de acum :) Apropo, un sincer si calduros Hristos a Inviat! tuturor. Nu se cade sa trecem de aceasta intalnire fara sa povestesc un pic despre cum am petrecut de Pasti. Nu a fost nimic iesit din comun sau fastuos peste masura, ci dimpotriva chiar, a fost o sarbatoare pe care am petrecut-o in cel mai obisnuit mod posibil. Am fost la bunici la tara. Pentru mine acel loc inseamna ceva mai mult decat simplul cuvant "tara"...poate datorita legaturilor de prietenie pe care le-am mentinut cu toti cei din copilarie. Intr-adevar, nu vorbim foarte des unii cu altii, insa atunci cand ne vedem ne este mai mare dragul sa stam de vorba si sa depanam amintiri. Imi aduc aminte, copil fiind, ca pentru mine timpul isi pierdea valoare, palea in razele dogoritoare ale soarelui pline de dezmierdarile unei brize suave de vant. Obisnuiam sa imi petrec fiecare vacanta de vara acolo si odata reuniti, ne bucuram reciproc de compania fiecaruia, fiind un calvar ziua in care trebuia sa ne despartim din nou. Traiam cu amintirele unei veri un an intreg si cu speranta arzanda in suflet cand se apropia vacanta. Cred ca pentru fiecare dintre noi locurile unde am calatorit reprezinta ceva special, ceva aparte de banalitatile si cotidianul de zi cu zi. In alta ordine de idei, cred ca acele locuri care ne sunt atat de dragi si care ne pot imbia doar cu un simplu gand asupra lor, aceste locuri sunt incarcate cu o asemenea bogatiile in semnificatii tocmai datorita noua. Nu locul este minunat, ci omul il poate face asa. Stiti zicala aceia "Omul insufleteste locul". Asta se intampla de fapt. Acum ceva timp in urma nu gandeam asa sau poate ca nu stateam sa reflectez asupra lucrurilor in maniera in care o fac acum si aveam senzatia ca toata acea incarcatura emotionala vine din partea locului si nicidecum a mea. Am sa va spun o istorioara superba despre un loc care m-a schimbat si fata de care am o sensibilitate aparte, insa acesta poveste o sa v-o spun poate data viitoare. Sper ca fiecare dintre voi a simtit caldura acestor sfinte sarbatori care tocmai au trecut si va urez multa putere de munca si capacitate de invatare de acum inainte, deoarece vrem nu vrem, rutina isi intra din nou in drepturi.

Cu deosebita caldura,

yours truly Midnightcat