Puncte de vedere

Bine ne-am regasit dear cititori, dak mai sunteti pe aici :D :P Am ales acest subiect deoarece este prezent in viata de zi cu zi a tuturor si influenteaza in egala masura gandurile si actiunile nostre.

Ce este un punct de vedere? Punctul de vedere al unei persoane reprezinta viziunea asupra lucrurilor si actiunilor inconjuratoare ale persoanei respective. Frumos, precis si scurt. Insa ce se intampla atunci cand intram in esentaacestui termen? Ce se intampla atunci cand il privind din interiorul unei situatii si nu dintr-un dictionar explicativ?....

Urmatoarele lucruri se petrec: ne gasim in fata unui argument asupra caruia avem un punct de vedere. Totul simplu pana aici, insa acum vine marea problema. Asupra aceluiasi argument, alte persoane au alte puncte de vedere. Uite asa se naste un conflict! Dar pana a se ajunge in acest moment trebuie sa vedem de ce fiecare are pareri diferite. 

In primul rand, nu toti avem aceeasi educatie si acelasi sistem de valori (spre fericirea noastra a tuturor :D ). Insa problema care intervine aici este motivul pentru care suntem diferiti din punctul acesta de vedere...pentru ca nu am avut parinti care sa se ocupe de acest important aspect din viata copiiilor lor? pentru ca acei copii nu au fost suficienti de interesati pentru a da un sens lucrurilor astea? sau pentru ca atat pentru parinti, cat si pentru copiii acestora, prioritatile au fost altele? Depinde mereu de context. Insa ce se intampla atunci cand 2 copii crescuti impreuna de aceeasi parinti dezvolta caractere total opuse, mediul fiind insa acelasi?...

In al doilea rand, orice conflict are atatea fatete cate persoane sunt implicate in acesta. Poate fiecare are dreptate in universul sau, cu modul sau de a gandi si de a privi lucrurile....poate....sau poate fiecare dintre partile implicate doar vrea sa arate sau sa ne convinga de asta....un lucru este cert insa!! Adevarul obiectiv este unul singur si el vine cel mai bine analizat de persoane terte conflictului, neimplicate in mod direct sau indirect.

In ultimul rand, problema majora in acest discurs este momentul in care perspectiva unei persoane devine cea a unui grup. Poate fi privita ca o problema sau ca o solutie. Solutie ar fi atunci cand majoritatea ajung la un punct comun in idei si de aici si intersectia punctelor de vedere. Problema insa devine atunci cand o persoana, prin diferite modalitati si abilitati, reuseste sa influenteze in mod intens si permanent judecata unei alteia. De ce reprezinta asta o problema? Pentru ca atunci cand ne lasam manipulati, renuntam la propria identitate, devenim o copie ieftina a ceea ce persoana influenta doreste sa obțină de la noi. 

Din pacate in ziua de azi mi se intampla foarte rar sa intalnesc o persoana cu o identitate proprie, cu o gandire proprie, cu un strop de originalitate care sa ii marcheze personalitatea. Azi vedem împrejur numai "tupeu" si "caracter"! Asa le place sa  numim "calitatite" pe care cica cei mai "cool" dintre noi le poseda. Asta nu este decat inconstiinta si o mare si nefondata fala de sine. La cine gasim asemenea dotări caracteriale? La mai toate persoanele din jurul nostru din pacate, iar acesta viziune asupra lucrurilor, aceasta fala de sine nu vine singura! Apare mereu acompaniata de rautate, invidie, barfa, grandomanie, de o falsa modestie si o falsa umilitate, o nevoie acerba si constanta de a narui tot ce ii sta in cale, de a risipi orice alibi ar aparea pentru o alta perspectiva, de a zgudui chiar si fundamentele cele mai puternice, nemaivorbind de cei slabi de inger care sunt asimilati si depersonalizati instantaneu. Influenza acestor indivizi poate fi extrem de puternica si de constanta, depinde de fiecare dintre noi daca vrem sa o acceptam, sa o combatem sau sa o ignoram. Voi ce ati face? Care ar fi punctul vostru de vedere?...

M.D.

Confuzii

Wow...a trecut atata timp de cand nu am mai scris ca nici nu stiu cu ce sa incep...Sincer, nici nu ma mai gandeam sa o fac deoarece perioada in care am scris intamplari si sentimente in acest jurnal, a ramas ca o fotografie veche si prafuita, ascunsa intr-un sertar al unui dulap nemaideschis de multa vreme...o amintire melancolica, pe care incerc sa o evit pentru a nu deschide anumite cicatrici...

In aceasta perioada de absenta am trait si momente faine, insa au fost si clipe triste....un amalgam de sentimente si de pareri...de decizii si de initiative....de fericire si de regrete....intr-un final, ma gasesc la fel ca inainte....poate cu o lacrima in plus si cu un zambet in minus, insa cam aceeasi persoana in general. M-am confruntat cu anumite dificultati ce m-au facut sa inteleg importanta familiei, efemeritatea partenerilor si fatarnicia prietenilor. Am invatat ca nu ma pot increde nici macar in propriile vise, deoarece si atunci, cand te astepti cel mai putin, subconstientul te mai loveste cu o amintire dureroasa sau cu o iluzie a unor fapte ce nu se vor mai realiza probabil niciodata....Mi-e dor de persoane, de lucruri, de locuri, dar am invatat sa traiesc cu lipsa lor, chiar daca nu i-am uitat.

Mi-as dori ca grijile si dificultatile pe care le am, ca voi toti de altfel, sa treaca macar pentru scurte momente pe planul doi, sa incerc sa ma bucur mai mult de ceea ce am, decat sa ma preocup de ceea ce nu am, sa imi conced mici placeri si sa petrec mai mult timp in compania unor suflete apropiate mie, desi degetele unei singure maini ar fi prea multe pentru a le numara....

De un anisor am langa inima mea o creatura pe care o iubesc la nebunie si care stiu ca ma iubeste la fel de mult. Este vorba de un pisoi, mai exact de un superb motanel pe nume Martin, despre care o sa va povestesc mai multe intr-o alta postare. Cert este ca, uneori, el este cel mai apropiat suflet pe care il simt langa mine..cateodata sunt atat de departe de toti si de toate, incat el este singurul ce reuseste sa ma aduca cu picioarele pe pamant.

Cat despre titlul pe care am ales sa il dau acestor randuri, el semnifica starea mea generala de spirit. Ma confrunt cu nenumarate confuzii pe mai toate planurile existentiale. Confuzii materiale si confuzii spirituale, cele din urma avand o greutate net superioara. Confuzii decizionale, confuzii existentiale, confuzii chiar si ipotetice, asupra unor lucruri sau intamplari ce nu vor avea loc vreodata.

In plina criza asupra intelesului si scopului vietii individului, ajung sa ma intreb: Oare aici trebuia sa fiu? Ceea ce sunt trebuia sa ajung? Sau exista cai ce, odata decise, modifica pentru totdeauna un tel initial? Probabil ca la aceste intrebari nu imi poate raspunde nimeni....doar timpul si modul in care lucrurile vor lua amploare...

Pentru aceasta prima reintalnire cred ca v-am incetosat destul cu nedumeririle mele :) Sper ca sunteti toti bine si ca printre toti norii de zi cu zi, nu ati uitat sa mai si zambiti uneori, macar cu chipul, daca sufletul poate nu ne permite! Pe data viitoare! O imbratisare!

Yours,

M.D.