men men men

imi spune si mie cineva de ce noi femeile avem nevoie de barbati? de ce cautam mereu sa ne complicam viata inutil? daca ar fi sa fac un sondaj de opinie, nu cred ca as gasi 2 raspunsuri la fel...asta este....suntem femei....fiinte pe cat de complicate, pe atat de simple....ceea ce ma revolta pe mine este permanenta necesitate din partea nostra de a avea un specimen de sex opus langa noi. Care-i socoteala?! Nu ne putem trezi dimineata cu ditamai cearcanele la ochi fara ca altcineva sa observe?! Nu putem scapa de pilozitati cat de rar vrem noi?! Nu ne putem bucura de un flirt discret in fiecare zi?! De ce tot timpul trebuie sa fim sclavi sentimentali?! Ca in definit si la urma urmei asta devenim. Orice femeie ai auzi spunand "eu fac si dreg si tai in carne vie", sa stii ca nu e decat o "ilustra" a spetei noastre care a avut muuuuulte dezamagiri in domeniu. Intr-adevar, cand te gandesti la o imbratisare calda dimineata sau un sarut inocent inainte de orice activitate sau chiar de fluturasii din stomac parca totul suna altfel. Dar de ce sa iti bati capul cu asemenea chestii?! De ce sa nu te trezesti dimineata cu ce fata vrei tu si sa fi cat de morocanoasa iti permite firea?! De ce sa nu iti petreci timpul cu prietenii barfind cate ceva, in loc sa te certi cu iubitul?! De ce sa nu iesi in club noaptea si sa te faci praf si sa stai cate ore vrei tu, fara sa dai explicatii nimanui?! De ce, de ce, de ce? O sumedenie de intrebi, insa niciun raspuns viabil. Eee fetelor....o sa va dau un sfat...niciodata sa nu puneti pe cineva pe primul loc in viata voastra decat pe voi insiva. Nu incetati a fi ceea ce sunteti doar de dragul LUI! Nu cedati cand simtiti ca aveti dreptate. Nu puneti atat de mult la suflet orisice! Pentru ca va puteti trezi la un moment dat singure si total straine de voi insiva. Si atunci stai si privesti in urma si pui in balanta tot. Abia atunci incep de ce-urile. Nu e ok sa te simti singura langa cineva. Nu e ok sa te simti nimeni pe langa cineva. Nu e ok sa fii subestimata doar de dragul cuiva. Nu e ok sa nu mai fi TU din cauza cuiva! Nu sunt negativista, insa putina mea experienta m-a invatat ca nu trebuie sa lasam garda jos pentru nimeni si nimic, deoarece, daca se intampla contrariul, someone might get hurt si nu cred ca barbatii vor fi aceia. Haideti sa mai taiem din aripile fluturasilor si mai de graba sa imprumutam si noi cate ceva din lozincile lor..."Are balta peste" sau "Cui pe cui se scoate"....Daca Fat-Frumos exista, sunt sigura ca va gasi o cale sa treaca peste toate barierele, fara ca noi sa le lasam in jos. Nu as vrea sa cred ca asemenea specimene nu mai exista, insa e din ce in ce mai greu sa gasesti unul si de aceea probele ar trebui sa fie pe masura. Asta este insa realitatea, dura si rece, si asa ar trebui sa fim si noi.....daca nu tot timpul, cel putin atunci cand trebuie, oricat de des ar insemna asta :)

amintiri...

ninge din nou....si din nou privesc din balcon cum fulgii de nea impanzesc tot ce ne inconjoara. Este cel mai propice moment pentru a depana amintiri. Cred ca nu exista moment mai frumos si mai nostalgic decat acela cand iti aduni cativa prieteni si incepeti incursiunile in trecut. Razi cu unul, te distrezi cu celalalt, insa cand vine vorba de tine tabloul capata alte culori....culori mai pale, mai galbui, ilustrand timpul care a trecut peste tot si peste toate. Acel timp pe care, de fiecare data cand privesti inapoi la lucrurile ce te-au amuzat sau la cele care te-au consacrat, ai vrea sa-l opresti macar pentru o clipa. Nostalgia te cuprinde si un val de amintiri iti inunda gandurile si sufletul. Rasul celorlalti este de mult uitat. Acum nu mai esti decat tu si trairile amortite pe care tocmai le-ai desteptat la viata. Iti mai aduci aminte prietenii de odinioara? De vechile jocuri si obiceiuri pe care le impartaseati impreuna? Nebuniile care parca nu se mai terminau? Aventurile prin locuri necunoscute? Normal ca iti amintesti...si inca cum...fiecare detaliu, fiecare prieten, fiecare joc, fiecare nazbatie, fiecare pedeapsa primita. Totul este proaspat, ca si cum s-ar fi intamplat ieri...sau poate chiar mai curand decat ieri...nici nu ai avea cum sa uiti un asemenea izvor de inocenta, de bucurie, de sentimente pure, nepatate de grijile societatii de astazi, de problemele cu care trebuie sa te lupti de fiecare data. In acele momente nimic altceva nu conta decat tu si prietenii tai....un nou joc....o noua poveste....cum sa nu-ti doresti sa opresti timpul in loc macar pret de o secunda? sa poti simti din nou acea prospetime si puritate sufleteasca, neimproscata cu rautati, invidii, lacomie....insa timpul este un dusman al nostalgiei, al amintirii. El este primul care te aduce inapoi, in locul umed si rece de unde la inceput ai plecat si care nu parea atat de vitreg pana acum....rasetele prietenilor de langa tine incep a rasuna....toate amintirile laolalta, impreuna cu fascinatia debordanta pe care o degaja, se retrag incet, dar sigur, intr-un colt in care praful timpului se va asterne din nou, pana cand o alta chemare pe taramul magic se va face auzita.....cat va dura, nimeni nu poate stii.....poate doar tu....poate gandul tau....poate inima ta....cine stie.....

oameni printre oameni....

Am intalnit in cei 3 ani de existenta in acest mirobolant oras, numit si Bucuresti, tot felul de oameni : parsivi, mincinosi, invidiosi, perversi, urati, fatarnici, ingamfati....insa, dupa cum spun si niste vorbe din batrani, "sa nu te pui cu prostii ca au mintea odihnita!". Si asa este. Nu cred ca exista lucru mai deranjant pe lumea asta decat prostia, mai ales cea dusa la extreme. Asta deoarece din aceasta deosebita "calitate" reies multe altele, dupa cum urmeaza : invidia, lenea, fatarnicia, minciuna, infituarea s.a.m.d. Acest cocktail de termeni nu face altceva decat sa ameteasca pana la epuizare neuronii unora dintre noi care chiar nu am facut nicio comanda....totul a fost din partea casei. Daca tot incepusem sa parafrazam, stiti vorba aceea "prostu' nu e prost destul, pana nu e si fudul!". De parca nu ar fi de ajuns cu prostia, mai trebuie sa se faca si recunoscut pe plan social cu "avutul" sau. Cand vine vorba de orice fel de munca, lenea e pe primul loc, insotita ferm si indeaproape de minciuna, ca si cum nimeni nu si-ar da seama de acest amestec de injurii aduse speciei umane, care pretinde a fi in fruntea lantului trofic, amestec ce nu face decat sa evidentieze si mai mult PROSTIA! Nu oi fi yo cea mai desteapta si nici nu as avea vreodata curajul sa afirm asa ceva, insa ce mi-a fost lasat sa vad e mai mult decat imi puteam vreodata inchipui. Si ca toate marile aspecte din viata unui astfel de om, prostia isi atinge si ea apogeul. Si cum credeti k propovaduieste cel aflat in climax-ul acestei stari: "Ori sunt cel mai prost om din lume, ori cel mai destept!". Poftim?! Destept?! De ce prietene destept?! Pentru ca, in prostia ta consideri ca oamenii chiar cred ceea ce le indrugi?! Sau pentru ca, vazand ca nimeni nu e de acord cu tine, te crezi unicat si iesit din tipare?! Crede-ma ca prima varianta a exclamatiei se potriveste mai bine. Esti intr-adevar iesit din tipare, insa din toate! Unic in niciun caz nu ai cum sa fi, deoarece, din pacate, raportul prostiei printre semeni este invers proportional cu PIB-ul romanesc. Singura consolare care iti mai ramane tie, omului cu nitzcaiva dotari intelectuale, vine tot din afara si ea se numeste CANTGRIP - exterminatorul gloatei! Si, uite asa, ajungem noi sa gandim ca nenea Hitler saracu', ce so fi plictisit de atata "lumina spirituala" si cu gramul lui de nebunie asociata cu ceva desteptaciune a reusit sa purifice rasa ariana. Si cik de unde i-or fi venit ideile....cam atat in cateva cuvinte despre PROSTIE, insa, probabil vom mai reveni asupra subiectului. Un lucru este cert totusi....m-am lamurit ca in lumea asta sunt oameni printre oameni...

rusinica ;))

ce sa vezi...intr-o dupa-amiaza superba de iarna, in care fulgii de zapada iti incantau privirea, ies agale din casa cu destinatia facultate. Tinuta era una care de altfel ma caracterizeaza, eleganta. Nu chiar office, insa cu tenta eleganta. Asta-i stilul, n-am ce-i face! :D Si cum ma indreptam yo cu pas grabit, dar ferm spre Universitate, o bucata de gheatza ascunsa sub un firav strat de zapada imi iese in cale. Ce credeti ca a urmat? Evident la 1,75 cat am yo inaltime m-am prabusit din temelii. Nici nu stiu cand am ajuns jos, parca totul se intamplase in reluare. Cert este ca m-am trezit cu fata la cativa centimetri de trotuar si cu o durere pe partea dreapta de neimaginat. O tanti, saraca, venise grabita sa ma ajute sa ma ridic si sa ma scuture de multii de zapada cu care tocmai ma incarcasem. Imaginatia-va cat de mirifica eram in centrul Bucurestiului adunandu-ma de pe jos. Se dusese naibii toata prestanta mea :)) Cu fata in pamant si cu gluga in cap mi-am continuat plimbarea, insa graba s-a diminuat, in timp ce atentia s-a sporit. Nu prea sunt yo fan al fazelor de genul asta, mai ales in public, dar asta e....am facut-o si anul asta! :D

iarna....

nu cred ca exista anotimp mai spectaculos decat iarna...privesc prin geamul aburit de respiratia-mi calda, cum fulgii de nea se astern peste tot ceea ce ne inconjoara. Nimic nu ii razbate, nici macar o urma lina de vant...tacerea a pus stapanire peste tot. Ici colo mai zaresti cate o fereastra luminata sau cate un catel zgribulit...in rest, nici un sunet. Privelistea imi da un sentiment de liniste sufleteasca, de parca totul ar fi desprins dintr-un poem de Cosbuc sau Toparceanu, numai ca de data asta totul se intampla invers. Nu peisajul capata viata,prin detaliile minutioase si atmosfera creata de poet, ci viata este inramata intr-un superb peisaj. Copacii dorm sub greutatea zapezii ce s-a asternut, iar natura intreaga pare amortita...o lumina difuza se raspandeste in aer...un peisaj ce tinde sa ma inglobeze si pe mine contempland asemenea minunatii...ce poate fi mai frumos decat o asemenea incantare a simturilor....a sufletului....am parasit fereastra ce ma purta intr-o lume de basm, insa acolo nimic nu s-a schimbat....e iarna....e seara....ninge....

My first shot!

hello pt toata lumea si welcome to my new blog :P nu vreau sa va exasperez cu englezismele mele,insa k tot omul mai folosesc si yo din knd in knd cuvinte imprumutate :) spunea cineva, candva, undeva (detaliile kiar nu au importanta) k cei de la LIMBI le stiu pe toate.....ehhh....nu-i kiar asa :) de exemplu, yo sunt studenta la limbi straine si, desi unicul beneficiu al acestei facultati a fost sa-mi imbogateasca vocabularul pe ici pe colo, sunt de parere k lacunele nu imi lipsesc din niciun domeniu al existentei. Intr-adevar stiu mai mult decat unii, insa mult mai putin decat altii. Sunt perfect constienta de asta si kiar ma mandresc cu ceea ce am reusit sa acumulez in materie de cunostinte pana la aceasta onorabila si totodata fragila varsta de 22 de anisori :) Iar m-a luat gura pe dinainte si am uitat ca ideea era sa nu va plictisesc kiar de la inceput. Va urez toata bafta si norocul posibil in acest nou an si la cat mai multe "succesuri" :))