duminică, 1 octombrie 2017

When music says it all...

Sunt clipe când dai de câte o melodie ce te poarta pe tărâmuri îndepărtate și in momente de mult uitate. Câteodată voit, alteori pur din întâmplare. Însă când lucrul asta are loc, avalanșa de emoții și amalgamul de sentimente te iau prin surprindere. Dintr-o stare de total relax, intr-o duminica după-amiaza, cu sporite semne tomnatice, te trezești transportat intr-o anumită zi, la o anumită ora, intr-un anumit moment. Devii nostalgic. Nici vremea nu prea te ajuta, mai ales daca ești un iubitor al ploii, cum sunt eu. Ești învăluit de clipe de introspecții și, in solitudinea momentului, ești mereu acompaniat de sentimente. Nu sunt regrete, pentru ca ar fi contrar a ceea ce cred eu despre viața in general, însă este o melancolie predominanta. Nu ai păreri de rău in ceea ce privește prezentul și poate ca privești cu speranța la viitor, însă când trecutul bate la usa, emoțiile sunt tot timpul prezente. 
E frumos sa retrăiești momente, sa revezi, astfel, persoane și relația ce era între voi, atunci. E cald sa iti amintești de prieteni, in vremea in care ei chiar erau asta sau când tu chiar asa credeai. E frumos sa retrăiești nebuniile anilor trecuți, sa revezi grijile și temerile, pe care le aveai atunci, sa zambesti la o vorba, la o fraza, la un cuvânt....
Nebunia anilor ce au trecut ar trebui sa smulgă tuturor un zâmbet și o emoție, sa ne arate cât de diferiți eram și cât ne-a putut schimba TIMPUL. Poate fizic mai puțin, însă metamorfoza emoțională are o mare greutate.
Iubesc muzica și cred ca fără ea, viața noastră ar fi mult mai gri. Însă ceea ce ador, este muzica ce transmite un mesaj. Asta pentru ca muzica ne atinge pana și cele mai sensibile corzi ale sufletului. Iar când o melodie face sa vibreze la aceeași intensitate doua suflete, atunci vorbim de magie. Este suficient o strofa, un vers sau chiar un cuvânt, pentru a trimite un mesaj. Mesajul cu siguranța va ajunge la destinație, mai devreme sau mai târziu. Însă, chiar dacă experiența m-a învățat ca mereu ajunge mai târziu, împortant e ca ajunge. Și atunci situația se amplifica. Ceea ce spuneam de relaxarea de duminica, ajunge sa fie emoția de ani in urma. Totul e redescoperit și întrebările primesc răspunsuri. Nu e nevoie de cuvintele celor implicați. Cântecul face tot. Realizezi, te emoționezi, iti amintești. Poate chiar plutești asa pentru o clipa...suspendat între trecut și prezent, fabuland la un "what if?". Ești destul de conștient ca bati câmpii, însă o emoție nu strica niciodată. Mai ales când ai iubit locuri și persoane, când ai visat la lucruri și cand ai tresărit la adieri. 
Te lași transportat intr-o bula a timpului, departe de prezent și ochii iti zâmbesc. Buzele pecetluiesc ceea ce clipa nu mai poate oferi. 
Sunt din nou pe pat, duminica seara. A durat ceva calatoria mea si soarele a lasat locul lunii. Ma simt mai incarcata spiritual decat eram acum doua ore. Uneori e coplesitor de frumos, tocmai de aceea e indicat sa iei cu tine și rațiunea prezentului, pentru a nu cădea prada unor emoții covârșitoare. Uneori risti sa te rătăcești acolo, de accea se recomanda sa ai ancora realității. Trecutul e frumos tocmai pentru ca e trecut. Fa in asa fel încât și prezentul sa devină un frumos trecut!
O duminica incarcata va doresc!
Midnightcat