duminică, 30 octombrie 2016

M-am indragostit...


Ar fi fost, poate, mai corect spus, m-am reindragostit! De natura, noaptea. Am fost mereu o împătimita a peisajelor pe care natura ni le oferă, însă noaptea totul capătă o alta nuanță. Știam ca iubesc luna și știam ca ador bolta instelata, departe de luminile orașului. Ceea ce nu realizasem inca, era faptul ca, de fapt, iubeam noaptea, în toate formele ei. 
Iubesc liniștea nopții și zgomotul gândurilor. As petrece ore în sir privind luminile din zare, respirând aerul rece de munte, ce te face sa tremuri, nestiind sigur dacă de frig sau de emoție. 
În seara asta, după mult timp, am rămas muta de emoție. Nu am reușit sa rostesc nici măcar un cuvânt în fata maiestatii nopții...a naturii, noaptea. Mii de ganduri și de sentimente îmi răscoleau sufletul în momentul în care am privit pentru prima data în zare. Zicala, "o priveliște care îți taie respiratia", chiar se adeverește. Nu sunt o persoana care își pierde cuvintele asa ușor, însă ceea ce am văzut și ce am simțit era mai presus de orice sunet. Era pur spiritual. Parca nu reușeam sa înglobez totul intr-o singura privire, eram tot mai înfometata sa vad totul, sa savurez cat mai mult timp acel moment. As fi vrut sa spun mii de lucruri și totuși, de pe buzele mele nu ieșea niciun cuvânt. Am avut un uragan în suflet și o furtuna în gânduri. Afara, însă,  era o liniște de îți auzeai cele mai lăuntrice ecouri. 
Acum am realizat ca tot timpul în care m-am privat de aceste minunății de momente, am fost ca o bomba cu ceas, ca o oala sub presiune. La vederea a tot ceea ce mi-a lipsit, am izbucnit. Mi s-au revărsat mii de amintiri și alte sute de scenarii. As fi vrut...și cat as fi vrut.....și cum...și de cat timp...
Mi-ar fi plăcut sa urlu ceea ce ma durea, sa ma știe și noaptea, sa știe pentru ce ma alina când stau în intuneric, fără sa cer nimic. As fi vrut sa îmi scot inima din piept și sa o las sa se linisteasca în aerul tăios de rece...poate asa ar fi amorțit puțin....
Noaptea, tot ceea ce îți lipsește, revine în gând și în suflet....Noaptea este cel mai bun sfătuitor...este momentul în care tot universul se apleacă la nevoile tale, natura si ea, înclinandu-se în fata sentimentelor tale. Te contopești cu cerul întunecat și vorbești cu stele. Mai ales cele care cad....v-ati pus o dorința? 
Întorcându-ne cu picioare pe pământ, vreau sa va spun ca îmi lipsea sentimentul de apartenenta la natura și la tot ce evoca noaptea. Dupa ani de zile, am numarat din nou stelele. As fi vrut sa va aduc pe toți sa vedeți ceea ce am văzut eu și sa va răscolească tot la fel de mult, pentru ca asa simți ca nu trece viata pe lângă tine, ci ca încerci sa faci tot ce poți pentru a trăi cat mai frumos. Nu va trădați niciodată inima, chiar dacă asta înseamnă să o ascundeți o viata întreaga. Iubiți, și nu uitați sa faceți tot ceea ce va face fericiți. 
Cat despre mine, cred ca mi-am găsit locul preferat pe pământ...și nu e printre oameni....
Cu drag, Midnightcat

sâmbătă, 15 octombrie 2016

Declarații


Ce sunt, de fapt, declarațiile? Sunt niște cuvinte, propoziții sau frase spuse din proprie inițiativa cu scopul de a lămuri ceva sau de a aduce niște informații celui(celor) căruia i se face declarația. 
Declarațiile de iubire (ca doar despre asta discutam aici) sunt cam același lucru, numai ca au tematica strict sentimentala. Pot exista mai multe tipuri, și anume, declarațiile forțate, declarațiile eșuate, cele neașteptate, cele nedorite, precum și cele de succes. Când devine o declarație un lucru nedorit? Când ceea ce se declara nu este împărtășit de ambele părți. Eu ma gândesc, întotdeauna, la declarațiile de dragoste, ca la ceva special, unic, frumos, un moment de o fragilitate deosebită, în care, cel ce își declara iubirea, își pune sufletul pe tava, celuilalt. Fără orgoliu, fără inhibiții, când toate măștile cad. Este bine sa fim foarte precauți în răspunsul pe care îl dam după aceea sau sa fim foarte atenți la reacția pe care o vom avea, deoarece nu ar fi de preferat sa rănim o persoana, intr-un moment de expunere totala. Poate creea daune pe termen lung.
Dar sa luam în  calcul faptul ca ceea ce auzim ne place. Care ar fi, pentru o femeie, declarația suprema? Răspunsul nu poate fi unul simplu pentru ca, însăși femeia este o ființă extrem de complexă. Unele vor eternul "te iubesc", altele se mulțumesc sa citească printre  rânduri, "ești cea mai frumoasa dimineata", altele cred ca faptele sunt cea mai temeinica declaratie. Unele dintre noi vrem sa auzim întrebarea mult dorita, "vrei sa fii soția mea?". Altele poate doar visează la o privire, la un gest care sa trădeze emoție. Cert este ca fiecare femeie are așteptări,  unele sunt fidele lor, altele mai puțin. Câteodată, de dragul unei persoane, reușim sa mai trecem cu vederea anumite lucruri, însă asta nu înseamnă că nu ne dorim o îmbunătățire a "peisajului". 
Pentru romanticele incurabile, cum sunt și eu, nu ar ajunge o viata de poezii și texte pentru a-si exprima propriile gânduri și sentimente. Nu degeaba se spune ca dacă se îndrăgostește de tine un pictor sau un scriitor,  un vei muri niciodată. Cam asa e și cu visătorii. Sunt toți artiști, intr-un anumit mod, iar toți artiștii sunt, prin definiție, visatori. 
Eu, ființă cu sufletul curat și cu vise mai mari decât mine, cu emoții la fiecare pas și cu sentimentele-n bagaj, vad lucrurile intr-un mod mai aparte. Dacă nu pot sa obțin ceea ce îmi doresc în mod real, îl cuceresc în vise...în scenarii, pe care doar eu le știu și care îmi împlinesc golurile lumii înconjurătoare, ale cotidianitatii, ale banalităților de zi cu zi. Știm cu toții ca, în realitate, exista mai mult gri decât alb sau negru. Compromisul înseamnă tot, pe toate planurile. Eu sunt o fire mai categorica, mai greu de mulțumit. Sunt de părere ca gri-ul este mai mult pentru cine se mulțumește cu ceva sau intr-o anumita situație. Eu vreau da ori ba. Nu prea îmi plac jumătățile de măsură,  pentru ca, de obicei, ieși "șifonat" din ecuație la un moment dat. Dacă simți ceva pentru cineva sau chiar pentru ceva, arata, demonstrează, visează, declară! Și, întorcându-ne la declarații,  voiam sa va spun care este cea mai frumoasă declarație pe care am primit-o eu...."as vrea ca mama copiilor mei sa fie exact ca tine". M-a impresionat în mod particular, nu pentru ca e vorba de copii, eu nefiind încă în momentul "alarmei" biologice, iar în momentul în care am primit-o, cu atât mai puțin. Mi-a plăcut deoarece exprima admirația și iubirea absoluta. Copiii sunt un subiect foarte serios în fata barbatilor, de aceea multi fug când il aud, probabil, din cauza ca nu sunt încă pregătiți sau ca nu au găsit încă persoana potrivita. Mie mi s-a declarat acest lucru când,  cu siguranța, m-as fi așteptat mai puțin și de la o persoana cu care am interacționat mai mult pe plan afectiv, decât fizic. Poate din aceste cauze mi-a și rămas în amintire. 
Toate vrem sa ni se arate și sa ni se declare (iubirea), însă părerea mea este ca cel mai bun mod de a o face este spontaneitatea si sinceritatea dezarmanta. Dragi bărbați,  folosiți momentele de monotonie în favoarea voastră! Orice vizionare de film, acasă,  pe canapea, poate deveni un moment de amintit ulterior. Râdeți cu noi, râdeți de noi, lasati-ne sa va parodiem, mangaiati-ne (și nu doar cu un  scop), priviți-ne, ascultati-ne și asa poate veți reuși sa ne înțelegeți mai bine. Femeia are nevoie de căldură, de dragoste, de atenție. Ea este ca o floare, ce trebuie udata mereu. Sa nu greșiți, în a crede ca, odată cucerita, va fi pe veci a voastră. Grădinari sunt peste tot, iar cuvintele, apa de ploaie. Cu gesturi mici, câștigi războiul. Fiți tacticosi, ca la fotbal.
În încheiere (ca am scris cam mult), voiam sa va spun sa fiți fericiți,  iar ce nu puteți obține ziua, cuceriți noaptea, visând....uneori cu ochii deschiși. 
Midnightcat
P.S.: Când v-ați bătut ultima data cu pernele?😉

luni, 16 mai 2016

Sărutul...

Sunt atâtea definiții ale sărutului, una mai frumoasa decât alta. Nici nu as știi sa o aleg pe cea, care sa înglobeze toată aceasta explozie de sentimente. Însă, va pot spune care este aceea, care mi-a plăcut mie cel mai mult..."Sărutul unește doua suflete pentru un moment, în timp". M-a atins definiția asta, pentru ca amintește de eternitatea emoției și, totodată, de efemeritatea momentului. Suntem niște pioni atât de mici, în trecerea ireversibila a timpului, încât, uneori, doar emoția unui moment ne poate face sa gustam din eternitatea închipuita.
Cu riscul de a părea sentimentala sau visătoare, ceea ce ma definește chiar, as vrea sa va pictez în cuvinte, emoția unei femei în fata unui sărut. În primul rand, trebuie sa menționez ca nu ma refer aici la sărutul din interes sau la cel părintesc, și în niciun caz la cel din obligație. Vorbim despre sărutul pasional, cel mult dorit, cel mai visat. Pai cum se întâmplă? De obicei, subiectul fanteziilor emoționale, nici nu prea are habar ce curcubeuri de întâmplări a trăit în mintea noastră, feminina, pana în momentul întâlnirii propriu-zise. Ne-am făcut zeci de scenarii, despre cum și unde se va întâmpla și despre modul în care vor decurge lucrurile. El, săracul, e stresat doar de faptul ca nu știe dacă sa ne ducă la un restaurant bun, riscând sa cheltuiască ceva mai mult, fără sa primească nimic, sau dacă  ar fi mai bine sa ieșim la un pub, ca dacă tot va vedea ceva, nu are rost sa se complice. Bărbații sunt mult mai comozi decât noi și le iese si mai bine treaba cu relax-ul. 
Asa! Cei doi se întâlnesc; el, cu haine de firma, ceas și foarte mult sharm. Ea, rochie eleganta, parfum seducător și atitudine misterioasa. Încep cina. El glumește, ea zâmbește. Ii place modul în care reuseste sa o faca sa se simtă în largul ei. Pentru el, zâmbetul ei înseamnă încredere, vorba aia "fa-o sa rada și va fi doar a ta". Începe sa se resimta chimia. După desert și 2 pahare de vin, localul devine puțin cam înghesuit. Curiozitatea și frazele ușor provocatoare, pun dorința în mișcare. După câteva confidențe și  ceva zâmbete "pe sub mustăți" în mașină,  ajung în fata casei. A ei. Ea știe ca se apropie momentul. Emoțiile încep sa pună stăpânire pe trupul ei. Nu ar vrea, încă, o noapte întreaga, ci doar un moment...o promisiune pentru o data viitoare. Nu vrea ca el sa înțeleagă totul ca pe un refuz, însă nici la clipa dorita nu ar renunța. Îl lasă pe el sa facă primul pas. Cheia se învârte în contact. Motorul s-a oprit. Și el știe ca e un moment critic și ca trebuie sa aibă grija cum pășește pe tărâmuri mlăștinoase. Ii deschide portiera în semn de ultim moment de curtoazie din epoca moderna. Ea ii întinde mana, cu zâmbetul în coltul gurii. Ajung în fata casei, tensiunea ajungând pana la stele. El cu siguranță ar vrea mai mult, însă nu trebuie sa para de nestăvilit în dorința lui. Fața în fața, se lasă liniștea. Clipe, în care doar ochii vorbesc. Dorința unui "fa ceva", se simte de jur împrejurul ei. El se apropie. Ii taie răsuflarea. Cu inima bătând frenetic, ea așteaptă sărutul lui. Ii desparte o adiere de vânt. El își ia un moment de răgaz în fata buzelor ei. O eternitate pentru tensiunea si dorinta din corpul ei. Buzele se ating și un fior ii traversează sufletul. Începe sa plutească. Niciun scenariu nu putea fi atât de intens. Timiditatea inițială a sărutului, lasă loc pasiunii. Sunt doua suflete, lăsând amprente în timp, doua trupuri aparținând unui moment. Sărutul se termina și ochii se deschid. Respirația revine la normal și inima se domoleste. Tensiunea de mai devreme, a lăsat loc complicitatii de pe urma. El a înțeles ca nu va avea mai mult, iar ea a avut ce si-a dorit. Se despart cu un salut și o privire, ce promite o data viitoare. Acasă,  el adoarme, mulțumit ca nu a mers rau deloc; ea pune capul pe perna, cu gândul tot printre nori, retraind din nou și din nou, acel sărut. Pleoapele cad, iar noaptea se așterne. 
Sunt dăți în care, un sărut te poarta mult mai departe, decât o noapte întreaga de plăceri. Sunt clipe și emoții ce îți dăruiesc amintiri pentru o viata. E acela, momentul în care efemeritatea unei clipe, pășește pe calea eternității timpului. Pentru o clipa, devenim parte din viata altui suflet. Lăsăm amprente în amintirea lui. Iar atâta timp cât el nu ne va uita, vom deveni eterni. 


Midnightcat 

vineri, 15 aprilie 2016

Pe locuri...fiti gata.....STOP!

Am decis sa abordez subiectul asta pentru ca mi se pare ca este tratat tot mai mult in maniera superficiala. Fie din graba, fie din neatentie, fie din nepasare, trecem mai mereu peste etapele preliminare. Si aici nu ma refer la prediul sexual, ba as face trimitere la cel sentimental. Știu ca ritmul frenetic de zi cu zi ne obosește peste măsură și ca rutina cam domoleste flacăra pasiunii, însă nu sunt motive suficient de pertinente pentru a lasa tot ce este mai frumos sa treacă pe la noi. Vrem sa facem totul acum, repede, ca doar mai avem și alta treaba...Greșit! Nu exista lucru mai important decât hrănirea spirituala. Ce ne facem cu veșnicii visători care simt emoția la orice pas?! Ii ținem cat mai aproape posibil. Ei sunt persoanele care reușesc sa se bucure de o raza de lumina, de un cireș inflorit, de o adiere de vânt, de un strop de ploaie. Când te ating, îți dăruiesc un colt de rai! Când le iubești, there's no coming back.
Sunt fericita sa fac parte din aceasta categorie și as vrea sa cred ca am adus o raza de lumina, o fărâmă de speranța sau măcar un zâmbet, pe chipul celor care au trecut prin calea mea. Am vrut să las o amprenta în urma mea, de care sa îți aduci aminte cu drag. Uneori am reușit, alteori mai puțin, însă mereu am încercat. Dar, pentru a reveni la subiectul nostru inițial, vreau sa subliniez importanta lucrurilor mărunte, făcute la început de drum.
Poate o sa spuneți ca prea mult visat te face sa uiți de realitate, eu as spune mai degrabă, ca prea multa atenție fata de realitate, te face sa uiți sa mai visezi. Iar fără vise, suntem doar un ambalaj umplut cu aer.
De ce sa aleg un concubinaj tempestiv, când pot sa ma bucur de conversațiile de la 3 dimineața și plimbările în parc, sub clar de luna?! De ce sa ma grăbesc sa ma dezbrac, când pot sa iau pe mine cel mai sexy body?! De ce sa mi te dăruiesc acum, și sa am certitudinea ca mâine vei pleca, când pot sa te sărut și sa sper ca te voi revedea?! Dacă nu cream o poveste, o sa ne amintim un cearșaf.
Și aud tot mai multe domnișoare care se plâng ca toți bărbații sunt la fel, și de așteptarea veșnică a prințului pe cal alb. Dragele mele, dacă nu va schimbați atitudinea, chiar vor fi toți la fel. Cat despre print, sa nu aveți pretenții, dacă nici calul nu va calca pragul. Cum spunea și Radu F. Constantinescu, "a doua șansă la prima opinie, nu o are nimeni!" Ce vinzi, aia se cumpără. Nu-ti va da nimeni mai mult, dacă nu știi sa ceri. E inutil sa visezi la povesti cu zâne, dacă ai omorât deja balaurul.
Însă am deviat atât de mult de la subiectul pe care voiam sa îl expun inițial, încât am decis să îl fac protagonistul următoarei postări. Sărutul...cu litere de foc!
Until next time, deschideți ochii și visați!
Midnightcat 

vineri, 1 aprilie 2016

Jogging

Joggingul este bun numai atunci cand se refera la activitatea fizica. Daca sensul sau capata intelesul de "alergat", mai ales dupa cineva, el devine toxic. 
De ce trebuie sa alergi dupa acel cineva?! Este clar ca, din moment ce nu stai la taifas cu el, nu prea are mult interes pentru ceea ce i-ai putea oferi, fizic sau spiritual. Sau poate tava de argint pe care i te-ai oferit a fost o prada prea usoara pentru al nostru rapitor. Oricum ar fi si orice s-ar fi intamplat, oamenii nu trebuie urmariti pana la epuizare. Nu are rost. Ar fi doar o pierdere de timp si energie, ca sa nu mai vorbim de nervi si sentimente zdrobite. Cineva ma poate contrazice, spunand ca poate acel "alergat" dupa oameni este tot ce i-a ramas, dupa ce cortina a cazut...este un ultim efort de a nu lasa perdeaua grea a timpului sa se astearna peste ramele cu poze deja ingalbenite de lipsuri, de dureri, de cereri sau pareri. Insa eu spun: este ultimul lucru ramas din ce anume? Povestea voastra s-a sfarsit demult, numai ca tu esti cel care inca a ramas pe banca amintirilor. Daca trebuie sa alergi dupa cineva, fii sigur ca acea persoana a renuntat demult la tine. Am invatat ca oamenii raman langa tine atata timp cat ai ceva de oferit, ce lor le lipseste. Fie ca e vorba de bani, de faima, sfaturi sau doar un umar pe care sa planga pana isi revin, situatia este aceeasi. Sunt foarte putine persoanele ce se opresc din drumul lor pentru a uda samanta sfioasa a unei legaturi, de orisice natura ar fi ea. Si, de obicei, ei sunt persoanele dupa care nu trebuie sa alergi. Restul e poveste! Stiu ca inima iubeste inflacarat, si ca urechile hrănesc spiritul cu toate acele vorbe mai mult sau mai putin intentionate, spuse in momente de pathos. Insa ochii ar trebui sa alimenteze ratiunea, aratandu-i ca vorbele, fara fapte, le spala vantul. Nu incercati sa gasiti mii de raspunsuri la sute de intrebari, pe care celalalt nici nu le viseaza. Acceptati faptele cum sunt si iesiti din umbra indoielii. Nu va incatusati inimile pentru persoane care nu au cheile nici propriei minti. Fiti liberi si invatati sa iubiti frumos, constructiv pentru spiritul vostru. Lasati oamenii sa plece de langa voi, iar timpul si trairile va vor da toate raspunsurile. Mai degraba sa invatam sa privim cu bucurie si nostalgie clipele trecute si sa traim 1000% fiecare moment, pentru ca s-ar putea sa fie unic, piatra de temelie si punct de referinta pentru experientele viitoare. Sa incercam sa ne implinim mai mult sufleteste, nu doar material. Gesturi mici, dar cu greutate!
Atentie, doar, la persoanele ce iubesc nevoia lor fata de voi si nu inimile voastre! Cand nevoia dispare, oamenii se sting...
O noapte plina de emotie va doresc!
                                                        
                                                        Midnightcat

miercuri, 23 martie 2016

Vremea

A trecut atat de mult timp de cand nu am mai scris, incat nici nu stiu cum sa incep....atatea lucruri s-au schimbat, dar multe altele au ramas la fel. In general, sunt bine. Am aceleasi framantari sufletesti de odiniora, numai ca timpul si experienta m-au facut sa le vad un pic mai in ansamblu.
Am ales titlul "vremea" pentru aceasta postare deoarece ea este singura care ramane nestramutata de-a lungul timpului. Asa capriciosa cum e uneori, o cunoastem din totdeauna. Stim ca poate fi imprevedibila, uneori calda si mângâietoare, alteori rece si plina de resentimente. Dar cum definim vremea dinauntrul sufletelor? Si aici avem aceleasi lucruri: nori, ploaie, vant, soare sau un frumos curcubeu. Vi s-a intamplat vreodata sa aveti impresia ca vremea de afara se potriveste cu cea din profunzimea sufletului vostru? Mie da si nu de putine ori. Si cred ca nu exista emotie mai mare decat atunci cand te gandesti ca toata natura iti intelege framantarile. E ca si cum bucuria ta vine impartasita la un nivel global, ca si cum persoana care iti lipseste, devine deodata mai aproape, ca si cum natura plange odata cu tine. Simti ca nu mai esti singur in emotiile tale...parca cineva iti asculta tumultul de sentimente si vibreaza in acelasi ritm cu tine. Iubesc sintagma 'a face pe cineva sa vibreze' pentru ca infatiseaza exact ceea ce se intampla cand cineva atinge corzile unui suflet. Ele vibreaza...de multe ori sunt doar incercari, neduse pana la capat, cand vorbele, soaptele, dorintele sau faptele nu ajung pana la profundele corzi...ele se pierd in suprafata, in superficialitate. Insa ceea ce reuseste sa ajunga in profunditate, cu siguranta te va face sa vibrezi. Cand asta se intampla, oamenii se schimba, viziunea asupra lucrurilor si a lumii se transforma. Fie ca este intr-un peisaj de poveste, fie ca este o zi mohorata de toamna. Toti cei care ajung sa ne faca sa vibram, ne schimba. Imi place sa cred ca mereu in mai bine. Chiar daca ne-am bucurat sau doar am invatat dintr-o astfel de intalnire. Sunt persoane sau lucruri sau locuri care ne vor sensibiliza mereu si pentru care vom auzi mereu ecoul emotiei undeva in adancuri. Tanjim dupa experiente de neuitat, insa nu suntem prea dispusi sa vibram des...poate din teama lasata de incercari precedente, poate din frica de nou, poate din framantarile sentimentului interzis. Eliberati-va de temeri si prejudecati inutile...corzile sufletului nu se vor rupe niciodata de la prea multe atingeri sfioase, insa ferice de cel ce asculta melodia propriei inimi. Hai sa ne lasam sufletele deskise catre emotii si nu va temeti de deznodamant. Vibratiile sunt ca si existenta in sine...we have to enjoy the ride pentru a avea ce povesti odata ajunsi la destinatie. 

                                                         Yours truly,
                                                        Midnightcat