ninge!!!

In sfarsit a venit si in Bucuresti ninsoarea...Grabita probabil de la spate de curentii de aer rece, a fost nevoita sa poposeasca si pe la noi...e o incantare afara...fulgii de nea iti mangaie chipul si iti sters orice urma de intristare....temperatura e si ea favorabila bulgarelii....tot ce mai trebuie sa facem este sa mai asteptam putin pana ce stratul de zapada va fi ceva mai maricel, sa avem din ce forma bulgarii de zapada :) Ce nu v-am spus pana acum este ca am noi companioni in viata mea cea de toate zilele :) De vreo 2 luni m-am mutat si acum, pe langa colega de apartament, mai am si un catel si o papagalita :) am zis ca voi cumpara o pancarda de pus sub sonerie pe care sa scrie mare si raspicat : ZOO!!! :)) Adevarul este ca sunt unele zile sau unele momente din zi in care kiar nu poti deosebi casuta noatra de o gradina cu animale...Spike (catelul) si Happy (papagalita) se intrec uneori in glascioare :P Dar faza cea mai tare a fost cand am dus-o prima data pe Happy acasa (mentionez ca este cadou de Mos Nicolae)....Spike fiind un labrador negru fff gelos si posesiv cu ceea ce crede ca i s-ar cuveni numai lui, a inceput sa resimta o puternica senzatie de frustrare...ca deh...acum atentia era impartita la doi...asta ca sa nu mai punem la socoteala viteza nemaipomenita cu care se lingea pe bot fixand-o din oki pe Happy ;)) intr-un final, mai cu calareli pe cusca, mai cu furat de mancare de printre gratii, au ajuns sa se mai inteleaga...problema se iveste totusi atunci cand vine vorba de teritoriu, respectiv cand si Happy trebuie sa iasa din cusca...problema in sine nu ar fi cine stie ce, daca papagalita noastra ar zbura la o altitudine considerabila fara de nivelul solului si nu la una cam joasa pentru sanatatea si integritatea ei corporala, asa cum s-a intamplat zilele trecute...Spike dormea linistit pe pat langa mine si Happy dintr-o data s-a gandit sa-si mai dezmorteasca aripioarele, moment in care si-a inceput zborul de cercetare...bineinteles k nici nu i-a trebuit mai mult decat un falfait de aripi catelului sa faca okii cat cepele. Insa spre marea mea surpriza, Happy vroia sa cerceteze mai de aproape lucrurile, iar Spike era o inima tot, radia de fericire la gandul ca in sfarsit va papa ceva carnita si se va putea juca in voie cu fulgii pasaroiului meu. Ar fi pus el laba pe Happy, numai k eu am fost mai agila in acel moment si l-am luat strans in brate astfel incat sa nu se mai poate misca pana ce papagalul isi reia o altitudine safe :) A trecut si asta, ca mai apoi sa vad oripilata cum, in incercarile sale de a pune labele si botul pe Happy, Spike mi-a rupt un tablou din acela mare si vechi...Ehh, peripetii sunt multe cand stai in casa cu asemenea specimene, dar incercam si eu si colega mea sa luam ce-i mai bun si mai funny din toate si cand nu se poate, incercam sa il pedepsim cat mai aspru posibil pe Spike ;)) Acum ca s-a asternut si un strat de zapada afara, cand o sa iesim cu el afara o sa fie o distractie totala, avand in vedere ca nu a vazut zapada niciodata, el avand doar 11 luni, iar in primele 3 luni neavand voie sa iasa din casa...deci el practic si-a inceput viata outside primavara...si acum suntem curioase cum va reactiona la fulgii mari de afara :) Asta ca sa nu mai mentionez si faptul k si gherutele trebuie tocite k arata cam a dinalea de taran si el e ditamai handralaul de catel, asa k avem pretentie la el :) Trebuie sa zdrobeasca toate inimile catelelor de prin cartier ...ne mai calareste pe noi si paturile k antrenament, dar la aniversarea primului anisor are promisa o plimbare prin cartierul rosu :)) Acestea fiind spuse, cam asa arata viata mea momentan, cu promisiunea cuiva de a mai primi inca vreo 3 papagali, asa in ciuda lui Spike :) Va doresc o iarna cat mai frumoasa, cu caldura in suflet, lumina in gand si zapada in totosei :) Pupacesc!!!

P.S.: sa va bucurati de ocaziile de a da si a primi cadouri si sa nu lasati pe nimeni si nimic sa va intunece aceasta perioasa minunata a sarbatorilor de iarna!!! Va las si o melodie care sa va acompanieze joaca cu fulgii de nea :) http://www.youtube.com/watch?v=Afyf4Db6wd0

Yours,

Midnightcat

memories...

Am ceva vreme de cand ma tot incearca niste farame de amintiri....adunate de ici, de colo...unele importante, altele mai putin...unele haioase, altele triste...toate au farmecul lor si la un moment dat chiar rolul lor in evolutia a ceea ce sunt astazi...mereu spun ca nu regret nimic din ce am trait pana acum, deoarece tot ce am trait m-a ajutat sa ajung aici, acum....as vrea ca tot mai multe persoane sa gandeasca asa cum o fac eu si astfel cred k am mai scapa din acea capcana a urii, a tristetii, a sentimentelor neimpartasite si inghesuite intr-un ungher al sufletului nostru....poate prin acest efort de a merge mai departe fara regrete reusim sa permitem unei raze de lumina a ne patrunde in suflet....a ne incalzi colturile cele mai uitate si intunecate....as vrea sa fim cu totii mai deschisi atat la idei, cat si la sentimente...sa impartasim mai usor ceea ce gandit si ce simtim....unii poate vor spune k prefera sa-si tina pentru ei unele aspecte, insa nu este nimic mai imbucurator decat gasirea unei persoane careia sa te poti destainui fara limite....de multe ori pot fi si persoane straine, deoarece consideram k nu ne cunosc si deci nu ne pot face rau prin slabiciunile pe care i le povestim....este bine sa fi si precaut, insa este gresit sa cazi in extrema cealalta, a excluziunii repetate si permanente....nici nu stiu cum am ajuns sa vorbesc despre asta....yo de fapt vroiam sa vorbesc despre amintiri....amintiri care vindeca si amintiri care dor....oare sa fie atat de rau?....cred k acele amintiri care spunem ca dor, dor din vina noastra, pentru ca noi le dam voie sa raneasca...de ce nu le privind din partea plina a paharului?! de ce pastram ceva in memorie care nu face altceva decat sa sape in continuu o rana care supureaza fara incetare la atingerea amintirii....iar ca un revers al medaliei, as putea sa va sfatuiesc sa nu lasati pe nimeni sa va impacteze atat de mult incat sa necesitati a suprima anumite detalii sau a converti anumite amintiri....aveti grija de voi si de sufletul vostru....nu orice baiate in usa este data de mana celui care trebuie...in final vreau sa va urez o iarna cat mai frumoasa, cu toti cei dragi alaturi, cu multe cadouri, multa sanatate si multa iubire....luminati-va casa si viata cu putina caldura sufleteasca....fiti mai buni, mai intelegatori, mai blanzi si vezi culege roadele muncii voastre necontenit....iar pentru cei ce din diferite motive nu pot beneficia de caldura tuturor celor dragi, va doresc o iarna linistita, plina de lumina in suflet si in gand...si mai presus de toate, nu lasati amintirile sa ramana ingropate intr-un loc ferit de lume sau chiar de voi insiva...retraiti-le din nou si nou si astfel va veti bucura de momentele speciale si totodata veti invata din cele mai putin optimiste....la inceput de iarna, incarcati-va gandurile cu fiintele, lucrurile si locurile de care va simtiti cei mai legati....si nu uitati...vin sarbatorile, asa ca zambiti si cu sufletul!

Yours,

Midnightcat

P.S.: va las si o melodie care, mie cel putin, mi-a trezit amintiri...http://www.youtube.com/watch?v=PBBCV3JpHg8&feature=related

despre singuratate....

Singuratatea....oare ce inseamna cu adevarat acest cuvant....unii pot spune ca semnifica absenta altor persoane in viata cuiva....altii, din contra, pot afirma ca sunt victime ale singuratatii, desi sunt inconjurate de numeroase persoane....unii se simt singuri acasa, altii se simt singuri pe strada....fiecare dintre noi are un moment sau un loc in care se simte singur....sau de ce nu, un loc in care sa doreasca sa se simta singur?! doar tu si constiinta ta....si amintirile tale....si durerile si temerile si esecurile si tot ceea ce nu lasam sa se vada in realitate...ma aflu printre astfel de persoane...printre cei ce cauta cu indarjire locul care sa le umple neajunsurile, care sa le obladuiasca ranile si sa le asculte poverile...un astfel de loc exista pentru fiecare, pacat insa ca nu putem accede la el mai des...sunt zile intregi in care simt ca nu cunosc pe nimeni din preajma mea, toti imi sunt straini...si totusi ii recunosc...as vrea sa ies pe strada si sa ma indrept spre o destinatie necugetata din timp....sa nu am certitudinea pamantului unde pasii ma vor calauzi....sa inchid ochii pentru cateva clipe si sa imi iau zborul spre alte taramuri...mai calde, mai bune, mai primitoare...e greu sa fi singur, dar e si mai greu sa te simti singur fara ca cei din jurul tau sa observe asa macar....parca nu mai esti tu...totul ti se pare deplasat....nimeni si nimic nu-ti intra in voie...ai sentimentul abandonului si al dezolantei, al tristetii si al esecului...singurele sclipiri de ratiune vin din partea unei necuvantatoare...ea este singura care incearca din rasputeri sa razbata cu o raza, cerul tau innorat de griji si impovarat de planuri....si uneori chiar reuseste...iti readuce un strop de caldura in suflet, un mic suras in coltul gurii, o licarire cat sa iti permita sa supravietuiesti in continuare in restrictiva mediocritate, in lumea celor care nu mai simt...sunt singura...si e frig...

if only....

Ce poate fi mai frumos si cu o incarcatura mai mare decat o vreme ca aceasta?!....un cer incarcat de nori cenusii, amenintatori, un vant puternic si rece, care iti inunda si cele mai adanci colturi ale sufletului....o imagine dezolanta, poate trista, poate melancolica, ce te trimite in tinutul amintirii....o asemenea vreme este un prilej benefic pentru inspiratie....si ce sa scrii?....ce altceva, decat ceea ce simti.....poate desertaciune, poate speranta, poate iubire, poate ura, poate intelegere, poate pasiune, poate un dor nebun....poate toate la un loc....o furtuna de sentimente care se napusteste asupra ta in asemenea momente....iar ca un sprijin, ambienta unei melodii lente, dar pline de profunzime, te conduce intr-un alt univers...intr-o lume in care nu mai exista probleme nerezolvate sau piedici in calea implinirii si a fericirii....e atat de frumos aici....stau pe balcon si fumez tacit, dar perseverent, dintr-o tigara...si vantul care bate imi impleteste fumul in plete, lasandu-ma astfel condusa in acea lume de vis....privesc in zare si parca nu mai sunt aici....sunt acolo...printre nori...libera precum o pasare....pentru a zbura spre alte zari....mai bune...mai senine...mai libere....si zbor, ma inalt usor, odata cu adierea ce-mi mangaie inima, ale carei batai aproape ca nu se mai simt de emotie....speranta si descatusarea mi-au taiat respiratia....plutesc....si e frig....insa licarirea iubirii imi calauzeste aripile si imi incalzeste sufletul....voi razbi....voi ajunge la tarm...emotia creste cu fiecare nor strabatut....cu fiecare bataie din aripi....parca se zareste ceva....totul pare atat de aproape, insa este atat de departe....intind mana sa il cuprind, insa departarea este acum si mai mare....ma zbat....cu si mai multa inversunare....si plutesc din ce in ce mai aproape....tematoare, insa cu imensa speranta, intind pentru a doua oara mana....adierea vantului face ca buricul degetelor mele sa simta un murmur...simt ca in sfarsit am ajuns....incerc sa ma apropii si mai mult, sa cuprind cu toata fiinta ceea ce imi sta inaintea ochilor.....si ultima licarire a tigarii aprinse imi arde degetele care o cuprindeau....zborul se transforma in picaj...un picaj abrupt si rece...inghetat chiar...si intr-o clipa ajung in locul de unde am plecat....pe balconul, acum lipsit de orice noima...ravasita, trista, frustrata si dezamagita....sa fi fost o iluzie?!....cel mai probabil....ma intorc sa intru in casa si intr-o clipa, cu coada ochiului vad parca un nor zambindu-mi...ma intorc sa privesc din nou, insa totul era la fel...mi se paruse....cu gol in suflet calc pragul usii......in acel moment vantul imi mangaie parul din nou, cu o putere imensa si suieratul lui imi suna in urechi...."nu renunta niciodata sa speri....intr-o zi vom ajunge acolo"....

de neinteles...

De ce e asa si nu e altfel?...de ce situatiile sunt de neconceput uneori?...de ce trebuie sa decizi in astfel de momente?...de ce....de ce....de ce....prea multe intrebari si mult prea putine raspunsuri pentru ele....poate am vrea sa fie altfel, toate lucrurile sa fie diferite....sa nu mai suferim prinsi in capcanele unei vieti dure si aspre, dar care insa ne lasa drept alinare timpul si ceea ce noi, oamenii, numim "uitare"...insa este oare de ajuns?....poti merge mai departe?....poti pune punct si sa o iei de la capat indiferent de situatie?....poti razbi prin frigurile societatii contemporane, pentru ca mai apoi sa atingi caldura unei noi zile?....iarasi intrebari....oare vom avea curajul vreodata sa mergem dincolo de ele, sa dam frau liber celor mai nastrusnice idei?....sa ne vedem realizate cele mai ascunse vise?...oare?...cred ca traim timpuri care ne impiedica sa accedem catre toate acestea...suntem niste pioni in mana destinului si orice am face noi, totul se va intampla exact asa cum e planificat sa se intample....si ma veti intreba daca o decizie luata la un moment dat nu poate schimba cursul lucrurilor, insa va voi raspunde ca acele lucruri sau situatii care par schimbate sunt de fapt cele care trebuie sa fie, ajungandu-se la ele mai devreme sau mai tarziu....dar nu-i asa ca toti am vrea sa fie mai devreme?! insa nu mereu se intampla asa, ba chiar arareori, cei impliniti fiind unii dintre cei mai norocosi...dar asa cum am spus si data trecuta, viata trebuie traita la intensitatile cele mai mari, sa ne incununam zilele ca si cand nu am apuca sa mai traim altele....sa aspiram intotdeauna catre fericirea deplina, fara probleme si intrebari, pentru ca intr-o zi o vom gasi....si sa nu uitam ca oriunde am fi si prin orice greutati am trece, aceeasi luna ne vegheaza pe toti....

A voastra sincera,

Midnightcat

O melodie superba...enjoy it! :X:X:X

http://www.youtube.com/watch?v=mGqGQ15jVIg

P.S.: Uitati-va la filmul "Dear John" si apoi ascultati melodia...efect cu mult mai intens, insa merge ascultata si fara film. Cat despre pelicula...e speechless.....prea dragutz filmul, mai ales pentru persoanele care nutresc sentimente atat de profunde pentru jumatatile lor. Si ca o ultima mentiune, ar trebui sa asculte refrenul acestei melodii toti copiii astia EMO, cu ganduri numai catre sinucidere....Enjoy it!

Yours truly,

Midnightcat

O fraza pentru eternitate...

Am sa va impartasesc in continuare cateva ganduri si valori in care au cred ca merita sa investesti emotional. Toata lumea vorbeste despre sufletul pereke, cel care te completeaza in totalitate, fara de care nu ai putea fi un intreg. Si eu obisnuiam sa cred asta si chiar cu vehementa, insa de-a lungul anilor, experienta vremii mi-a aratat ca lucrurile nu stau chiar asa; ca nu totul se imparte in negru sau alb, ba din contra, majoritatea lucrurilor care ne inconjoara sunt de fapt invaluie in culoarea apasatoare a cenusei....griul...Sa fie oare acesta culoare un simbol al dezolantei, al linistii eterne, al neimplinirii, al apasarii, al deznadejdiei? Sau este reprezentatul mediului comun, unde fiecare participant trebuie sa faca un compromis pentru a putea izbuti? Eu, personal, cred ca este un amestec intre cele doua posibilitati. Intr-adevar este un mediu in care nu trebuie sa fim tot timpul egoisti, ci unul in care sa stim sa daruim, sa stim cat sa daruim, cand si mai ales cui. Insa pe langa toate astea, poate fi si simbolul zambetului fals, rece, al darelor de lacrimi prafuite de vreme, al sentimentelor neimpartasite....Totul depinde de fiecare jucator in parte. El trebuie sa fie cel care sa dea sens acestei culori duplicitare. De ce nu e negru?! Pentru ca nu tot ce tie iti pare un esec, este o pierdere ireparabila. De ce nu e alb? Pentru ca nu toata mierea de care te bucuri la un moment dat poate fi aurie si dulce...poate capata o culoare aramie dintr-un moment in altul si roiul de viespi o pot invada cand te astepti mai putin. De aceea este gri. Niciodata prea increzator, mereu precaut. In zilele noastre este atat de greu sa vorbesti despre astfel de lucruri, incat lumea, societatea prefera ca acestea sa ramana tabu. Atat de multa promiscuitate, falsitate si superficialitate intalnim la tot pasul, incat sentimentele de completare reciproca incep sa se disipeze, incep a-si pierde adevarata valoare. Acum totul se bazeaza pe intuitia de moment, totul semnifica o mare incercare, ce deobicei se finalizeaza in scurt timp. In conditiile astea, cum poate cineva afirma ca si-a gasit sufletul pereche?! Parerea mea este ca acest "suflet pereche" este de fapt altceva. Este o adunare de mai multe sentimente: respect, incredere, afectiune, angajament. Toate astea sunt inglobate intr-un singur cuvant "iubire". Ei, eu sunt de parere ca asa-zisa "iubire" trebuie sa semnifice mai mult decat atat. Trebuie sa aiba in componenta si sacrificiul si inovatie si fidelitate si tarie si statornicie si inca ceva calitati pentru a putea fi numita iubire. Un cuplu poate vorbi de acest sentiment in deplinatatea semnificatiilor sale abia in momentul in care au trecut cele mai grele obstacole si se pot mandri cu faptul ca nu au renuntat niciun moment sa fie unul langa celalalt. Acest gen de sentiment numesc eu IUBIRE, un joc extraordinar de complex, un labirint, un sentiment cenusiu, care presupune ca jucatorii sai sa nu fie niciodata deasupra, niciodata dedesubt, ci mereu langa...

Ploaia

O frunza, o creanga, un ram de copac

Si vantul se inteti.

Un strop, poate sau poate mai mult...

Ploaia si ea se ivi.

Si roua se scurge pe case,

Pe drumuri, pe crengi, peste tot.

Tristetea o simti pretutindeni,

Purtata si ea la un loc.

Sa fie norii? Sau lipsa soarelui?

Fulgerul scurt? Sau tunetul crud?

O fi poate apa, cu tot ce-i al ei,

Cu roua, cu bruma, e totul al ei.

Se-asterne usor, insa increzator,

Purtand cu ea taina intregii comori.

O lupta marunta, dar vesnic purtata,

Ce spala-amintirea...o face uitata...

O lupta mareata cu sorti de izbanda,

Ce poarta speranta iubirii carunta.

Un iz nou de floare, ce roua-l imbie,

Paseste in lume, crescand tot mereu.

El lasa in urma tristeti si podoabe,

Ce bruma le-adoarme sub trist pieptul sau.

Ia sama, om bun!

Ca totul ce trece, trecut a ramas!

Priveste-nainte cu un prim suras,

Si uita tristetea ce deja-a apus!

M.D.

Ladder 49

Doar ce am terminat de vazut filmul Ladder 49...nu stiu daca imi pot gasi cuvintele necesare pentru a va expune ceea ce acest film m-a facut sa traiesc....un amalgam de sentimente, care bineinteles ca s-a terminat intr-un siroi de lacrimi....si, de parca nu ar fi fost suficient firul epic al filmului, la sfarsit mai are si melodia aia care efectiv iti pune capac. Nu stiu cate filme reusesc sa creeze o asemenea stare publicului, insa demult asteptam sa mai vad un astfel de film. Nu vreau sa va povestesc actiunea deoarece o sa va rog insistent chiar :P sa il vedeti, daca nu ati facut-o deja. Ca si gen de film cred ca pot sa il pun la egalitate cu Titanicul. Stiu ca probabil unii din voi o sa va ganditi "uite-o si pe smiorcaita asta, nu are unde sa-si verse oful si ne streseaza pe noi aici" sau "e fata, la ce sa te astepti", insa dincolo de toate acestea cred ca pot aprecia un film bun. DA! Ma smiorcai la filme de acest gen si jos palaria intregii echipe de productie pentru ca au reusit sa ma faca sa am astfel de sentimente fata de munca lor si pentru ca au reusit efectiv sa introduca publicul in povestea filmului. Nici nu realizezi cand te desprinzi de cadrul real pentru a pasi incet, dar sigur pe taramul acelei minunate povesti. Spun minunata deoarece este o poveste cu si despre oameni, oameni care prin ceea ce fac incearca sa schimbe ceva, sa faca diferenta. Nu cred ca exista vreo persoana care sa fi vazut acest film si sa nu aiba macar o licarire de speranta si dorinta de a fi firefighter. Si daca tot am deschis acest subiect, as vrea sa va mentionez si faptul ca exista un ONG, pe numele sau Asociatia Romana de Interventie in Situatii de Urgenta (ARISU), din care fac si yo parte si care doreste a suplini in mod voluntar eforturile fortelor profesioniste, respectiv pompierii si SMURD-ul. Este o asociatie care incearca sa imbine cele doua activitati, pe langa toate celelalte departamente pe care le are. Nu vreau sa-i fac reclama, insa cred din tot sufletul ca merita o farama de interes. Chiar se incearca a se face o diferenta in sistemele romanesti din acest domeniu si cu sprijinul a cat mai multor persoane putem reusi. Ca un sfat personal, luati de vedeti filmul si apoi sunt sigura ca o sa fiti interesati sa intrati pe site :) Site-ul este www.arisu.ro! Si cum o sa gasiti si acolo scris, DEVENIND MEMBRU, POTI SALVA O VIATA!

Vizionare placuta!

V-am pupat!

P.S.: sa imi spuneti si mie ce parere ati avut despre film si apoi despre site :)

aprilie

Stiu ca nu am mai scris de multicel, insa am fost mai tot timpul prinsa cu cate ceva. In ciuda lunii aprilie, sprea marea mea multumire sufleteasca si pentru sanatatea celor din jur, nu am primit si nici nu am facut nicio farsa. La anul de acum :) Apropo, un sincer si calduros Hristos a Inviat! tuturor. Nu se cade sa trecem de aceasta intalnire fara sa povestesc un pic despre cum am petrecut de Pasti. Nu a fost nimic iesit din comun sau fastuos peste masura, ci dimpotriva chiar, a fost o sarbatoare pe care am petrecut-o in cel mai obisnuit mod posibil. Am fost la bunici la tara. Pentru mine acel loc inseamna ceva mai mult decat simplul cuvant "tara"...poate datorita legaturilor de prietenie pe care le-am mentinut cu toti cei din copilarie. Intr-adevar, nu vorbim foarte des unii cu altii, insa atunci cand ne vedem ne este mai mare dragul sa stam de vorba si sa depanam amintiri. Imi aduc aminte, copil fiind, ca pentru mine timpul isi pierdea valoare, palea in razele dogoritoare ale soarelui pline de dezmierdarile unei brize suave de vant. Obisnuiam sa imi petrec fiecare vacanta de vara acolo si odata reuniti, ne bucuram reciproc de compania fiecaruia, fiind un calvar ziua in care trebuia sa ne despartim din nou. Traiam cu amintirele unei veri un an intreg si cu speranta arzanda in suflet cand se apropia vacanta. Cred ca pentru fiecare dintre noi locurile unde am calatorit reprezinta ceva special, ceva aparte de banalitatile si cotidianul de zi cu zi. In alta ordine de idei, cred ca acele locuri care ne sunt atat de dragi si care ne pot imbia doar cu un simplu gand asupra lor, aceste locuri sunt incarcate cu o asemenea bogatiile in semnificatii tocmai datorita noua. Nu locul este minunat, ci omul il poate face asa. Stiti zicala aceia "Omul insufleteste locul". Asta se intampla de fapt. Acum ceva timp in urma nu gandeam asa sau poate ca nu stateam sa reflectez asupra lucrurilor in maniera in care o fac acum si aveam senzatia ca toata acea incarcatura emotionala vine din partea locului si nicidecum a mea. Am sa va spun o istorioara superba despre un loc care m-a schimbat si fata de care am o sensibilitate aparte, insa acesta poveste o sa v-o spun poate data viitoare. Sper ca fiecare dintre voi a simtit caldura acestor sfinte sarbatori care tocmai au trecut si va urez multa putere de munca si capacitate de invatare de acum inainte, deoarece vrem nu vrem, rutina isi intra din nou in drepturi.

Cu deosebita caldura,

yours truly Midnightcat

sad:(

Dupa cum va asteptati kiar din titlu, intalnirea acesta va fi poate mai trista, poate mai melancolica, poate mai visatoare.....voi o sa decideti asta dupa ce veti fi citit aceste randuri.....este o zi ploioasa, o zi care te face sa te afunzi in ganduri si in sentimente, o zi in care poti privi cu melancolie inapoi in timp.....desi imi plac uneori astfel de zile, deoarece ma regasesc cu mine insami in ropotul picaturilor de ploaie, astazi sunt trista....sunt trista deoarece privesc melancolica in trecut, observ neincrezatorul prezent si ma gandesc fara speranta la viitor....cat se pot skimba oamenii, cat de mult conteaza niste gesturi, ce importanta mareata au uneori cuvintele....poate sunt o visatoare, insa mi-ar fi placut ca cei din jurul meu sa fie oameni buni, sinceri, cu sufletul curat, bineintentionati, apreciativi si cu o multime de alte calitati, ce constat, cu mahnire si cu dezamagire in suflet, ca lipsesc....poate nu toate, insa unele dintre ele in mod cert....nu vreau sa fiu yo cea kre judeca lumea, am si yo greselile mele.....insa, inca mai pot sa visez, inca nu a aparut nimeni si nimic care sa imi ia si acest ultim motiv de bucurie....sunt dezamagita, sunt trista, sunt chiar mahnita pe mine insami in primul rand, ca am lasat ca toate acestea sa ma afecteze, sa imi provoace aceasta stare....se spune ca nimeni nu ar trebui sa ne faca sa plangem in lumea asta, insa toti reusesc acest lucru intr-o anumita masura....poate e vina mea k am vazut ceea ce nu era, poate am avut asteptari prea mari, poate mi-am facut iluzii mult prea devreme....poate, poate, poate....acelasi simplu cuvant, insa numeroase incertitudini....nu as vrea sa va molipsesc cu aceasta stare, pe care mi-e greu sa o ascund, insa as vrea sa va dau un sfat: Nu lasati pe nimeni, niciodata sa va spulbere visele! Ele sunt tot ce avem mai de pret, sunt singurele lucruri de care nu trebuie sa lasam sa se atinga nimeni. Fiti egoisti cu voi atunci cand vine vorba de visele voastre. Acum, in inkeiere, as dori sa urez tuturor celor care poarta un nume de floare, un sincer si calduros "La multi ani!", multa sanatate si impliniri pe toate planurile....Si ca o ultima, dar nu cea din urma urare, va doresc sa vi se implineasca toate visele si sa pasiti pe cele mai inalte culmi ale succesului!

Cu respect, a voastra devotata

Midnightcat

HELP!!!!!!

Tocmai cand ma gandeam ca vine primavara, na isprava! E iarna in plina splendoare. Si ce frumos ninge! :X:X:X Si cat ma oftic ca n-am sanie!! Da frate, n-am sanie. Dar asta nu-i nimic, ca de bine de rau yo mai am scuza cum ca nu sunt din bucuresti si de aia nu am sanie aici, insa la altii problema sta altfel. Am zbierat cat m-au tinut plamanii dupa o sanie in iarna asta si ce credeti?! Am facut amigdalita degeaba! Am intrebat pe toata lumea, am rugat sa se intrebe mai departe, insa in zadar. Cum se poate sa nu ai o sanie? Cum???? Copilarie trista au mai avut copiii astia prin capitala pe aici. Si nu o vroiam decat imprumut cateva minute, atat!!!! Da' n-ai cu cine dom'le, n-ai cu cine! De aceea recurg la ultima sansa de reusita, si anume la voi, cei care n-aveti treaba si stati si cititi ce balmajesc yo aici :D Daca are cineva o sanie si e suficient de marinimos sa o si imprumute pret de max jumatate de ora, va rog sa-mi lasati comment la postare :)

Dar daca nu se gaseste nimeni care sa intruneasca aceste calitati, enumerate mai sus, sa nu dati vina pe mine ca iarna nu se mai termina. Am vorbit eu cu ea si mi-a promis ca nu va face loc primaverii pana nu imi indeplinesc si yo dorinta :D

Deci, sariti cu saniile daca vreti soare de Pasti! :)) Si, ca sa vedeti ca nu sunt scartzara, va las drept rasplata un link cu o melodie care, mie cel putin, imi place mult. E ea mai veche, dar merita ;)

http://www.youtube.com/watch?v=WCevP9DJtIY

vine vine primavara!!

Asa zicea un cantecel din vremurile apuse ;)) e frumos, e 1 martie, e un nou anotimp, e un nou inceput.... DEZMORTZEALA!!!!!!!!! :D Am o stare generala "nealterata", secretii apoase inca nu posed, iar febra doar musculara :)) deci am verde sa ies din casa. Problema este ca e cam uratzel afara :-s Kiar ma trezisem cu chef de iesit in parc, de scaldat in razele calde ale soarelui, de privit si de ascultat frumoasele pasarele, insa datorita schimbarii climatice si posibil a noxelor din mirobolanta capitala, aceasta descriere se va muta la inceputul anotimpului de vara. Te trezesti vesel, bine dispus, te speli, poate si mananci ceva, apoi te uiti pe geam pentru a descoperi oaza in care vrei sa evadezi astazi. Si geamul parca iti da una-n cap! Tu vrei sa vezi soare, pasarele, copaci, el iti arata ceata, balti, cer innorat. Tu NU! Insisti sa iti arate ce vrei sa vezi! El ,la fel de incapatanat ca si tine, o tine pe-a lui! Te zbati sa vezi printre detaliile mohorate o raza de lumina, insa el, GEAMUL, deodata iti pune capat cautarii. Se lasa jaluzelele! Trist, dezamagit si cu iluziile frante pleci de langa fereastra si te indrepti spre dormitor. Dupa cativa pasi, in fata ochilor iti apare salvarea: Usa de la balcon. Incepi si alergi in reluare(asa pentru efect) catre usa si, ajuns in fata, ei atingi manerul. Sub forta maini tale, acesta se roteste, permitandu-ti sa iei contactul cu lumea de dincolo de geam. Fata ti se lumineaza, ochii se maresc, inima iti bate intr-un ritm alert. Pui piciorul pe prag, apoi te lasi purtat de adiere pana dincolo de el. Esti in balcon...in sfarsit!!! Te apleci peste balustrada sa privesti mai bine orizontul si ce vezi?! Murdarie si praf de la vecina de deasupra care spala loja. In plus, in curtea vecinilor un caine tampit latra de zor (cred ca de foame). Nimic mai mult. Nu tu ramurele inmugurite, nu tu pasarele frumos urlatoare, nu tu raze de soare, nu tu nimic! Suparat si dezamagit ce faci?! Te asezi frumos in motzul patului, deschizi laptopul si posteaza tata pe blog, ca altceva, n-ai cu cine.....In ciuda tuturor acestor fapte, va urez o primavara cat mai calda si cat mai frumoasa alturi de toti cei dragi! La multi ani de 1 martie! :)

my love....

Aceasta va fi o postare mai trista......nu am vrut sa scriu despre acest subiect insa intamplarea a facut sa ma razgandesc.......faceti cunostinta cu Paulie.....el este minunata fiinta din poza......a reusit sa-mi lumineze chipul si viata pentru o foarte scurta periada de timp.....poate mult prea scurta.....insa inestimabila din punct de vedere al sentimentelor. Am reusit sa ma atasez de pasarea asta enorm de mult....pentru mine nu mai era o simpla pasare frumos colorata cu un glas voios.....era un prieten, o viata care trebuia putin ghidata pe drumul sau spre maturitate.....un suflet poate mult prea curat si sincer pentru a ramane mai mult timp printre noi.....era un pui, asemenea unui boboc de floare care infloreste sub ochii gradinarului......al meu nu a mai inflorit :( .........o faptura extraordinar de desteapta si de curioasa; nu era chip sa nu iti intre in suflet......nu vreau sa fiu plictisitoare.....am vrut doar sa faceti si voi cunostinta cu o particica din rai care mi-a facut zilele mai senine atat cat s-a putut.....nu mai am ce sa spun pentru ca oricum cuvintele ar fi de prisos.....doar ca .....a lasat un gol acolo undeva.....:(

Un iz de primavara

A trecut si vacanta...a venit si semestrul 2....iar yo tot ma aflu intr-o stare aparte, ceva gen euforie, "cap in nori", dinastea stiti voi :P Am inteles de la meteorologi ca primavara si-ar cam intra in drepturi, temperaturile ridicate reusind din nou sa ne bucure chipurile. E chiar dragutz, daca ai timp, sa stai sa observi cum, dupa o iarna capricioasa, tot ce este amortit se trezeste la viata. Murmurul masinilor parca este si el diferit, neluand in calcul nivelul extra-ridicat de noxe datorat inmultirii navlegilor din spatele covrigului. Si pasarelele se aud mai frumos in aceasta perioada, in special daca vis-a-vis ai un petshop. De copaci inmuguriti si curcubeu n-o sa va vorbesc pentru ca n-as sa exagerez chiar asa, insa ar mai merge pe ici pe colo :D Un alt exemplu elocvent al dezmortirii naturii, care ar trebui sa ramana moarta uneori, sunt zburatoarele - no offence pentru minunatele inaripate, frumos colorate si cu glasciorul de ciocarlie - ma refer la ciori, tigani, rromi sau cum va mai place sa ii numiti. Cum a dat un pic caldura si poti sa-ti iei cv mai subtire care sa iti evidentieze "trasaturile" (la fete fac trimitere), mormolocii astia ies de unde nu te astepti si incep cu niste cuvinte si expresii atat de frumos colorate, ca-ti vine sa-i intrebi "cine dreaq ti-a dat cap?!" nu de alta, dar il tin sa nu le ploua in gat! Trecand totusi aceste mirifice fiinte, dai de romanii nostri, care pentru o pitipoanca imbracata mai "sexos" ar fi in stare sa iasa cu totul pe geam sau chiar sa lase masina de tot, atata timp cat culoarea semaforului e inca rosie. Ce sa mai....traim intr-o societate de barbati, condusa insa de femei. Ce poti sa-ti doresti mai mult, femeie fiind?! Mai ales ca se apropie luna martie :))) Acestea fiind spuse, doresc sa va informez oficial ca, citand un prieten, "sezonul cadourilor s-a deschis" si se vor primi atentii in sistem 24/7 chiar si prelungit daca se poate :)))

Vacanta!!!

Si uite ca a trecut si "stresiunea" din semestrul asta. Mai e inca unul si atat....am scapat. Si nu ma intelegeti gresit! Cand am spus ca am scapat m-am referit la sensul denotativ al cuvantului. Stiu ca fiecare facultate in parte are "pasarelele" ei, insa cred ca venerabila Facultate de Limbi si Literaturi Straine are stoluri intregi!!! Nu am vazut profesori mai comozi ca aici frate! Asta nemaipunand la socoteala faptul ca ne sunt incalcate niste drepturi privind sesiunile de restante, deoarece dupa fiecare sesiune de examene ar trebui sa se tina si una de restante. Insa, nu numai ca nu avem parte de doua astfel de sesiuni si ca trebuie sa asteptam cateva luni ca sa putem da din nou examenele, dar cand vine septembrie nici nu-i chip sa-i gasesti pe onorabilii profesori, unde mai pui ca unii nici macar nu stiu ca au studenti cu restante, asta dupa ce noi saracii asteptasem cateva ore bune pe holuri. Si ca si cireasa de pe tort, pot mentiona mirificul fapt ca, daca intr-un sfarsit ai marea bafta si norocul "fara numar" sa dai totusi nenorocita de restanta, profesorul uita de tine si de faptul ca exista un catalog special pentru a fi utilizat in acest scop, si anume de a mazgali niste cifre peste 4 cu un amarat de pix pana la urma. Asta ca sa nu mai pun la socoteala "buna" colaborare dintre secretariat si profesori! Pffff, deja ma intind prea mult si nu mi-ar ajunge nici timpul si in nici un caz nervii sa dezbat acest subiect. Bineinteles ca pretentiile sunt mult peste masura eficacitatii sistemului. De ce s-or numi "forme de invatamant superior, insa FACULTATIV" nu pot sa-mi explic, din moment ce nu am facut decat 2 cursuri care sa-mi placa in toti acesti 3 ani! Plus ca optionalele sunt de fapt niste metode in plus de teroare. Esti examinat la sfarsitul acestor optionale mai rau ca la un curs de baza. Dar asta e, studentul romanesc are capacitate si potential si acestea trebuie exploatate la maxim, pana saracu' da in balbaiala. Ce sa va mai spun?.....ca dupa incendiul de acum 2 luni inca mai miroase ingrozitor a fum pe holuri?!......ca in lift nu e deloc a good idea sa te urci pentru ca s-ar putea sa nu te mai dai jos?!.....ca sonorizarea si conditiile in general lasa de dorit?!......ca pana si amarata de dugheana de langa facultate are incasari uriase pe timp de criza?!......si toate astea la ce pret?! Exact 2.500 RON, ceea ce reprezinta nici mai mult nici mai putin decat cea mai mare taxa la o facultate din acest domeniu. De ce?! Cica pentru a ne mandri ca am absolvit la maiastra Universitate de stat din Bucuresti, unde ti-e frica sa pui si mana pe clantele de la usi de "curate" ce-s! Closete si baile in general nici nu mai intra in dscutie, la fel si sistemul de protectie, care permite furtul de lucruri materiale din clasele in care erau o sumedenie de studenti ce tocmai se pregateau de examen, si lista mai poate continua. Mda.....cam asa stau lucrurile la aceasta mirobolanta facultate. Insa pana una alta, yo una ma bucur din plin de vacanta si incerc sa-mi fructific timpul liber cat mai constructiv, si totusi relaxant, posibil. V-am pupat si vacanta frumoasa si voua!

men men men

imi spune si mie cineva de ce noi femeile avem nevoie de barbati? de ce cautam mereu sa ne complicam viata inutil? daca ar fi sa fac un sondaj de opinie, nu cred ca as gasi 2 raspunsuri la fel...asta este....suntem femei....fiinte pe cat de complicate, pe atat de simple....ceea ce ma revolta pe mine este permanenta necesitate din partea nostra de a avea un specimen de sex opus langa noi. Care-i socoteala?! Nu ne putem trezi dimineata cu ditamai cearcanele la ochi fara ca altcineva sa observe?! Nu putem scapa de pilozitati cat de rar vrem noi?! Nu ne putem bucura de un flirt discret in fiecare zi?! De ce tot timpul trebuie sa fim sclavi sentimentali?! Ca in definit si la urma urmei asta devenim. Orice femeie ai auzi spunand "eu fac si dreg si tai in carne vie", sa stii ca nu e decat o "ilustra" a spetei noastre care a avut muuuuulte dezamagiri in domeniu. Intr-adevar, cand te gandesti la o imbratisare calda dimineata sau un sarut inocent inainte de orice activitate sau chiar de fluturasii din stomac parca totul suna altfel. Dar de ce sa iti bati capul cu asemenea chestii?! De ce sa nu te trezesti dimineata cu ce fata vrei tu si sa fi cat de morocanoasa iti permite firea?! De ce sa nu iti petreci timpul cu prietenii barfind cate ceva, in loc sa te certi cu iubitul?! De ce sa nu iesi in club noaptea si sa te faci praf si sa stai cate ore vrei tu, fara sa dai explicatii nimanui?! De ce, de ce, de ce? O sumedenie de intrebi, insa niciun raspuns viabil. Eee fetelor....o sa va dau un sfat...niciodata sa nu puneti pe cineva pe primul loc in viata voastra decat pe voi insiva. Nu incetati a fi ceea ce sunteti doar de dragul LUI! Nu cedati cand simtiti ca aveti dreptate. Nu puneti atat de mult la suflet orisice! Pentru ca va puteti trezi la un moment dat singure si total straine de voi insiva. Si atunci stai si privesti in urma si pui in balanta tot. Abia atunci incep de ce-urile. Nu e ok sa te simti singura langa cineva. Nu e ok sa te simti nimeni pe langa cineva. Nu e ok sa fii subestimata doar de dragul cuiva. Nu e ok sa nu mai fi TU din cauza cuiva! Nu sunt negativista, insa putina mea experienta m-a invatat ca nu trebuie sa lasam garda jos pentru nimeni si nimic, deoarece, daca se intampla contrariul, someone might get hurt si nu cred ca barbatii vor fi aceia. Haideti sa mai taiem din aripile fluturasilor si mai de graba sa imprumutam si noi cate ceva din lozincile lor..."Are balta peste" sau "Cui pe cui se scoate"....Daca Fat-Frumos exista, sunt sigura ca va gasi o cale sa treaca peste toate barierele, fara ca noi sa le lasam in jos. Nu as vrea sa cred ca asemenea specimene nu mai exista, insa e din ce in ce mai greu sa gasesti unul si de aceea probele ar trebui sa fie pe masura. Asta este insa realitatea, dura si rece, si asa ar trebui sa fim si noi.....daca nu tot timpul, cel putin atunci cand trebuie, oricat de des ar insemna asta :)

amintiri...

ninge din nou....si din nou privesc din balcon cum fulgii de nea impanzesc tot ce ne inconjoara. Este cel mai propice moment pentru a depana amintiri. Cred ca nu exista moment mai frumos si mai nostalgic decat acela cand iti aduni cativa prieteni si incepeti incursiunile in trecut. Razi cu unul, te distrezi cu celalalt, insa cand vine vorba de tine tabloul capata alte culori....culori mai pale, mai galbui, ilustrand timpul care a trecut peste tot si peste toate. Acel timp pe care, de fiecare data cand privesti inapoi la lucrurile ce te-au amuzat sau la cele care te-au consacrat, ai vrea sa-l opresti macar pentru o clipa. Nostalgia te cuprinde si un val de amintiri iti inunda gandurile si sufletul. Rasul celorlalti este de mult uitat. Acum nu mai esti decat tu si trairile amortite pe care tocmai le-ai desteptat la viata. Iti mai aduci aminte prietenii de odinioara? De vechile jocuri si obiceiuri pe care le impartaseati impreuna? Nebuniile care parca nu se mai terminau? Aventurile prin locuri necunoscute? Normal ca iti amintesti...si inca cum...fiecare detaliu, fiecare prieten, fiecare joc, fiecare nazbatie, fiecare pedeapsa primita. Totul este proaspat, ca si cum s-ar fi intamplat ieri...sau poate chiar mai curand decat ieri...nici nu ai avea cum sa uiti un asemenea izvor de inocenta, de bucurie, de sentimente pure, nepatate de grijile societatii de astazi, de problemele cu care trebuie sa te lupti de fiecare data. In acele momente nimic altceva nu conta decat tu si prietenii tai....un nou joc....o noua poveste....cum sa nu-ti doresti sa opresti timpul in loc macar pret de o secunda? sa poti simti din nou acea prospetime si puritate sufleteasca, neimproscata cu rautati, invidii, lacomie....insa timpul este un dusman al nostalgiei, al amintirii. El este primul care te aduce inapoi, in locul umed si rece de unde la inceput ai plecat si care nu parea atat de vitreg pana acum....rasetele prietenilor de langa tine incep a rasuna....toate amintirile laolalta, impreuna cu fascinatia debordanta pe care o degaja, se retrag incet, dar sigur, intr-un colt in care praful timpului se va asterne din nou, pana cand o alta chemare pe taramul magic se va face auzita.....cat va dura, nimeni nu poate stii.....poate doar tu....poate gandul tau....poate inima ta....cine stie.....

oameni printre oameni....

Am intalnit in cei 3 ani de existenta in acest mirobolant oras, numit si Bucuresti, tot felul de oameni : parsivi, mincinosi, invidiosi, perversi, urati, fatarnici, ingamfati....insa, dupa cum spun si niste vorbe din batrani, "sa nu te pui cu prostii ca au mintea odihnita!". Si asa este. Nu cred ca exista lucru mai deranjant pe lumea asta decat prostia, mai ales cea dusa la extreme. Asta deoarece din aceasta deosebita "calitate" reies multe altele, dupa cum urmeaza : invidia, lenea, fatarnicia, minciuna, infituarea s.a.m.d. Acest cocktail de termeni nu face altceva decat sa ameteasca pana la epuizare neuronii unora dintre noi care chiar nu am facut nicio comanda....totul a fost din partea casei. Daca tot incepusem sa parafrazam, stiti vorba aceea "prostu' nu e prost destul, pana nu e si fudul!". De parca nu ar fi de ajuns cu prostia, mai trebuie sa se faca si recunoscut pe plan social cu "avutul" sau. Cand vine vorba de orice fel de munca, lenea e pe primul loc, insotita ferm si indeaproape de minciuna, ca si cum nimeni nu si-ar da seama de acest amestec de injurii aduse speciei umane, care pretinde a fi in fruntea lantului trofic, amestec ce nu face decat sa evidentieze si mai mult PROSTIA! Nu oi fi yo cea mai desteapta si nici nu as avea vreodata curajul sa afirm asa ceva, insa ce mi-a fost lasat sa vad e mai mult decat imi puteam vreodata inchipui. Si ca toate marile aspecte din viata unui astfel de om, prostia isi atinge si ea apogeul. Si cum credeti k propovaduieste cel aflat in climax-ul acestei stari: "Ori sunt cel mai prost om din lume, ori cel mai destept!". Poftim?! Destept?! De ce prietene destept?! Pentru ca, in prostia ta consideri ca oamenii chiar cred ceea ce le indrugi?! Sau pentru ca, vazand ca nimeni nu e de acord cu tine, te crezi unicat si iesit din tipare?! Crede-ma ca prima varianta a exclamatiei se potriveste mai bine. Esti intr-adevar iesit din tipare, insa din toate! Unic in niciun caz nu ai cum sa fi, deoarece, din pacate, raportul prostiei printre semeni este invers proportional cu PIB-ul romanesc. Singura consolare care iti mai ramane tie, omului cu nitzcaiva dotari intelectuale, vine tot din afara si ea se numeste CANTGRIP - exterminatorul gloatei! Si, uite asa, ajungem noi sa gandim ca nenea Hitler saracu', ce so fi plictisit de atata "lumina spirituala" si cu gramul lui de nebunie asociata cu ceva desteptaciune a reusit sa purifice rasa ariana. Si cik de unde i-or fi venit ideile....cam atat in cateva cuvinte despre PROSTIE, insa, probabil vom mai reveni asupra subiectului. Un lucru este cert totusi....m-am lamurit ca in lumea asta sunt oameni printre oameni...

rusinica ;))

ce sa vezi...intr-o dupa-amiaza superba de iarna, in care fulgii de zapada iti incantau privirea, ies agale din casa cu destinatia facultate. Tinuta era una care de altfel ma caracterizeaza, eleganta. Nu chiar office, insa cu tenta eleganta. Asta-i stilul, n-am ce-i face! :D Si cum ma indreptam yo cu pas grabit, dar ferm spre Universitate, o bucata de gheatza ascunsa sub un firav strat de zapada imi iese in cale. Ce credeti ca a urmat? Evident la 1,75 cat am yo inaltime m-am prabusit din temelii. Nici nu stiu cand am ajuns jos, parca totul se intamplase in reluare. Cert este ca m-am trezit cu fata la cativa centimetri de trotuar si cu o durere pe partea dreapta de neimaginat. O tanti, saraca, venise grabita sa ma ajute sa ma ridic si sa ma scuture de multii de zapada cu care tocmai ma incarcasem. Imaginatia-va cat de mirifica eram in centrul Bucurestiului adunandu-ma de pe jos. Se dusese naibii toata prestanta mea :)) Cu fata in pamant si cu gluga in cap mi-am continuat plimbarea, insa graba s-a diminuat, in timp ce atentia s-a sporit. Nu prea sunt yo fan al fazelor de genul asta, mai ales in public, dar asta e....am facut-o si anul asta! :D

iarna....

nu cred ca exista anotimp mai spectaculos decat iarna...privesc prin geamul aburit de respiratia-mi calda, cum fulgii de nea se astern peste tot ceea ce ne inconjoara. Nimic nu ii razbate, nici macar o urma lina de vant...tacerea a pus stapanire peste tot. Ici colo mai zaresti cate o fereastra luminata sau cate un catel zgribulit...in rest, nici un sunet. Privelistea imi da un sentiment de liniste sufleteasca, de parca totul ar fi desprins dintr-un poem de Cosbuc sau Toparceanu, numai ca de data asta totul se intampla invers. Nu peisajul capata viata,prin detaliile minutioase si atmosfera creata de poet, ci viata este inramata intr-un superb peisaj. Copacii dorm sub greutatea zapezii ce s-a asternut, iar natura intreaga pare amortita...o lumina difuza se raspandeste in aer...un peisaj ce tinde sa ma inglobeze si pe mine contempland asemenea minunatii...ce poate fi mai frumos decat o asemenea incantare a simturilor....a sufletului....am parasit fereastra ce ma purta intr-o lume de basm, insa acolo nimic nu s-a schimbat....e iarna....e seara....ninge....

My first shot!

hello pt toata lumea si welcome to my new blog :P nu vreau sa va exasperez cu englezismele mele,insa k tot omul mai folosesc si yo din knd in knd cuvinte imprumutate :) spunea cineva, candva, undeva (detaliile kiar nu au importanta) k cei de la LIMBI le stiu pe toate.....ehhh....nu-i kiar asa :) de exemplu, yo sunt studenta la limbi straine si, desi unicul beneficiu al acestei facultati a fost sa-mi imbogateasca vocabularul pe ici pe colo, sunt de parere k lacunele nu imi lipsesc din niciun domeniu al existentei. Intr-adevar stiu mai mult decat unii, insa mult mai putin decat altii. Sunt perfect constienta de asta si kiar ma mandresc cu ceea ce am reusit sa acumulez in materie de cunostinte pana la aceasta onorabila si totodata fragila varsta de 22 de anisori :) Iar m-a luat gura pe dinainte si am uitat ca ideea era sa nu va plictisesc kiar de la inceput. Va urez toata bafta si norocul posibil in acest nou an si la cat mai multe "succesuri" :))