despre singuratate....

Singuratatea....oare ce inseamna cu adevarat acest cuvant....unii pot spune ca semnifica absenta altor persoane in viata cuiva....altii, din contra, pot afirma ca sunt victime ale singuratatii, desi sunt inconjurate de numeroase persoane....unii se simt singuri acasa, altii se simt singuri pe strada....fiecare dintre noi are un moment sau un loc in care se simte singur....sau de ce nu, un loc in care sa doreasca sa se simta singur?! doar tu si constiinta ta....si amintirile tale....si durerile si temerile si esecurile si tot ceea ce nu lasam sa se vada in realitate...ma aflu printre astfel de persoane...printre cei ce cauta cu indarjire locul care sa le umple neajunsurile, care sa le obladuiasca ranile si sa le asculte poverile...un astfel de loc exista pentru fiecare, pacat insa ca nu putem accede la el mai des...sunt zile intregi in care simt ca nu cunosc pe nimeni din preajma mea, toti imi sunt straini...si totusi ii recunosc...as vrea sa ies pe strada si sa ma indrept spre o destinatie necugetata din timp....sa nu am certitudinea pamantului unde pasii ma vor calauzi....sa inchid ochii pentru cateva clipe si sa imi iau zborul spre alte taramuri...mai calde, mai bune, mai primitoare...e greu sa fi singur, dar e si mai greu sa te simti singur fara ca cei din jurul tau sa observe asa macar....parca nu mai esti tu...totul ti se pare deplasat....nimeni si nimic nu-ti intra in voie...ai sentimentul abandonului si al dezolantei, al tristetii si al esecului...singurele sclipiri de ratiune vin din partea unei necuvantatoare...ea este singura care incearca din rasputeri sa razbata cu o raza, cerul tau innorat de griji si impovarat de planuri....si uneori chiar reuseste...iti readuce un strop de caldura in suflet, un mic suras in coltul gurii, o licarire cat sa iti permita sa supravietuiesti in continuare in restrictiva mediocritate, in lumea celor care nu mai simt...sunt singura...si e frig...