vineri, 7 octombrie 2011

feelings...


And here I am...o noua etapa a vietii mele...departe de casa, de cunoscuti...new in town si parca putin neadaptata...multe s-au schimbat si multe au ramas la fel...oameni rai si aici...uneori as vrea sa ma fac micuta, intangibila chiar, sa nu mai simt rautatile care ma inconjoara...imi fac destul rau...imi sting si ultima licarire de speranta pe care o am...ma simt fara motivatie de cele mai multe ori...este atat de rau sa ai o imaginatie bogata, sa speri in anumite lucruri, sa le vizualizezi pana si in vise si apoi sa realizezi ca realitatea e mult mai diferita decat sperai tu...cu mult mai rece...mai cruda....desi am inceput sa pasesc pe aceasta alee de ceva timp de-acum, simt ca nu imi gasesc locul nicaieri, simt ca inca sunt un strain in locurile astea, pentru oamenii astia...nici ei nu stiu daca ma vor mai mult decat ii vreau eu pe ei, dar ce sa-i faci....nu stiu daca dorul de casa este cauza, insa nostalgia si melancolia sunt stari pe care le resimt din ce in ce mai des....imi lipsesc multe lucruri si chiar persoane....multe momente...pana si limba imi lipseste....imi este dor sa ma simt libera, sa nu fiu un suflet stanjenit, constrans, monoton....as vrea sa mai simt fericirea de alta data, acea fericire pe care ti-o da o viata implinita, fara griji, acele momente de sclipire care ti se intiparesc in memorie pentru totdeauna....acele emotii si sentimente care iti schimba viata in mod subtil, insa definitiv....acele stari in care astepti cu atata nerabdare pe cineva sau ceva sa fie al tau, sa te poti bucura intotdeauna de el, fara alte griji si nevoi....doar ideea de dorinta....dorinta mistuitoare uneori chiar...acel sentiment pe atat de coplesitor, pe cat de frumos...acel motor care iti da forta de a merge mai departe si de a ajunge pe diferite culmi doar pentru a-ti vedea implinite dorintele....imi lipsesc toate aceste lucruri si inca un infinit mai multe...imi este dor de tine si imi este dor de mine....de cea care obisnuiam sa fiu....de acea persoana mereu optimista, curajoasa, visatoare, luptatoare, care ar lua lumea in piept pentru cei la care tine sau pentru ideile sale....imi este dor de Burla, de noptile tarzii petrecute in meditatie si in asteptari, in raspunsuri si in alte intrebari, in impliniri si in tristeti, in scenarii si in intamplari....oameni si locuri pe care ii intalnesti si care vor insemna intotdeuna ceva pentru tine, fara ca tu sa realizezi macar asta pe moment....ce sa mai spun...ce nu s-a spus....se intelege....nu ne ramane decat farama de speranta in idealuri...si poate vom trai candva....
Yours truly,
Midnightcat
P.S.: here's a song for you to listen to...

5 comentarii:

  1. poate k e acolo undeva...poate k nu imi doresc sa o exprim dekt in acest mod...prin acest jurnal electronic...cat despre dc...eh...

    RăspundețiȘtergere
  2. vad multa dezamagire si esti o fata dragutza si ar trebui sa fi foarte fericita

    RăspundețiȘtergere
  3. ehh...se pare k frumusetea exterioara nu deserveste dekt la augmentarea sentimenutului de dezamagire datorita multitudinii de persoane cu care te intersectezi de-a lungul vietii...

    RăspundețiȘtergere
  4. nu stiu ce sa zic nici nu te cunosc macar ...te dezamageste viata dar prieteni ...trebui sa mai ai si tu unul sau doi prieteni mai apropiati cu care sa vb nu are cum .... mai bine mai putini dekt multi ...si numai fi asa capul sus ...

    RăspundețiȘtergere