vineri, 15 aprilie 2016

Pe locuri...fiti gata.....STOP!

Am decis sa abordez subiectul asta pentru ca mi se pare ca este tratat tot mai mult in maniera superficiala. Fie din graba, fie din neatentie, fie din nepasare, trecem mai mereu peste etapele preliminare. Si aici nu ma refer la prediul sexual, ba as face trimitere la cel sentimental. Știu ca ritmul frenetic de zi cu zi ne obosește peste măsură și ca rutina cam domoleste flacăra pasiunii, însă nu sunt motive suficient de pertinente pentru a lasa tot ce este mai frumos sa treacă pe la noi. Vrem sa facem totul acum, repede, ca doar mai avem și alta treaba...Greșit! Nu exista lucru mai important decât hrănirea spirituala. Ce ne facem cu veșnicii visători care simt emoția la orice pas?! Ii ținem cat mai aproape posibil. Ei sunt persoanele care reușesc sa se bucure de o raza de lumina, de un cireș inflorit, de o adiere de vânt, de un strop de ploaie. Când te ating, îți dăruiesc un colt de rai! Când le iubești, there's no coming back.
Sunt fericita sa fac parte din aceasta categorie și as vrea sa cred ca am adus o raza de lumina, o fărâmă de speranța sau măcar un zâmbet, pe chipul celor care au trecut prin calea mea. Am vrut să las o amprenta în urma mea, de care sa îți aduci aminte cu drag. Uneori am reușit, alteori mai puțin, însă mereu am încercat. Dar, pentru a reveni la subiectul nostru inițial, vreau sa subliniez importanta lucrurilor mărunte, făcute la început de drum.
Poate o sa spuneți ca prea mult visat te face sa uiți de realitate, eu as spune mai degrabă, ca prea multa atenție fata de realitate, te face sa uiți sa mai visezi. Iar fără vise, suntem doar un ambalaj umplut cu aer.
De ce sa aleg un concubinaj tempestiv, când pot sa ma bucur de conversațiile de la 3 dimineața și plimbările în parc, sub clar de luna?! De ce sa ma grăbesc sa ma dezbrac, când pot sa iau pe mine cel mai sexy body?! De ce sa mi te dăruiesc acum, și sa am certitudinea ca mâine vei pleca, când pot sa te sărut și sa sper ca te voi revedea?! Dacă nu cream o poveste, o sa ne amintim un cearșaf.
Și aud tot mai multe domnișoare care se plâng ca toți bărbații sunt la fel, și de așteptarea veșnică a prințului pe cal alb. Dragele mele, dacă nu va schimbați atitudinea, chiar vor fi toți la fel. Cat despre print, sa nu aveți pretenții, dacă nici calul nu va calca pragul. Cum spunea și Radu F. Constantinescu, "a doua șansă la prima opinie, nu o are nimeni!" Ce vinzi, aia se cumpără. Nu-ti va da nimeni mai mult, dacă nu știi sa ceri. E inutil sa visezi la povesti cu zâne, dacă ai omorât deja balaurul.
Însă am deviat atât de mult de la subiectul pe care voiam sa îl expun inițial, încât am decis să îl fac protagonistul următoarei postări. Sărutul...cu litere de foc!
Until next time, deschideți ochii și visați!
Midnightcat 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu