Dialog

A: Bună!

B: Bună!

A: Ce faci?

B: Ma minunez ca te-ai decis sa îmi scrii. Tu ce faci?

A: Da, am zis sa vad dacă poți sa îmi confirmi o informație.

B: Cred ca ai greșit adresa...biroul de informații are alt număr. 

A: Ha ha, not funny!

B: Pai ma gândeam ca mi-ai scris sa ma întrebi ce mai fac, dacă mai trăiesc, dinastea....

A: Ce te face sa crezi ca m-ar interesa viata ta?

B: Încep sa ma enervez și nu cred ca asta era finalul așteptat. Deci, ce ziceai ca vrei mai exact?

A: Stai calma, ca faci riduri. Odată cu trecerea timpul, ai devenit irascibila cumva?!

B: Dragule, nu știu cum sa citesc exact sarcasmul tau, însă îmi amintesc perfect ca și prima oara când m-ai abordat, tot cu sarcasmul pe brate, ai facut-o. Does it ring any bells?!

A: Cred ca te-ai plimbat cam prea departe cu gândurile. Nu suntem în aceeași situație, nici pe departe.

B: Oare?! 

A: Eu știu ca ești isteață, dar acum exagerezi cu presupunerile.

B: Daca e asa, cum se face ca, sâmbătă noaptea, nu ai altceva mai bun de făcut, decât sa te plictisești cu mine prin mesaje?

(30 sec de pauza)

A: Pai as putea sa ma sustrag supliciului, dacă mi-ai da voie.

B: Pai eu te rețineam?! Scuza-ma, nu mi-am dat seama. O seara frumoasă să ai! 

A: Stai!.....

B: Nu aveai treaba?

A: Ești imposibila!!!

B: Iar tu ești un copil!

A: Ma faci sa rad! Eu, copil?! 

B: Cam da.

A: De ce, ma rog?

B: Pentru ca te ascunzi după niște cuvinte ascuțite.

A: Nu știu dacă e chiar asa.

B: Nu știi?! Ba eu cred ca știi foarte bine! Doar ca ti-e mai greu sa accepți. 

A: aaaăaa......despre ce vorbim mai exact?

B: Aveam pretenții de la tine. Știi foarte bine la ce ma refer! 

A: Lumineaza-ma!

B: Pai, eu cred ca nu mi-ai scris cu un scop anume, ci a fost doar un motiv, pentru ca nu știai cum sa începi dialogul. Cred ca, dacă ai folosit scuza asta, probabil ai mai avut porniri sa îmi scrii și alta data, dar ai rezistat. 

A: Ce imaginație bogata ai! :)))))

B: Nu o face pe maimuțoiul cu mine, ca știi ca am dreptate.

A: Merci de compliment! ;) Alte descoperiri mai ai?!

B: As mai avea. Ești sigur ca vrei sa le auzi?

A: Sunt chiar curios! :))))

B: Pai, as putea sa îți mai spun ca însuși sarcasmul tău, spune multe despre tine. E ca o arma de apărare. Ori te aperi, ascunzându-te în spatele lui, ori te aperi, atacând. Nici una din cele doua însa, nu te vor apropia de ceea ce ai vrea sa știi. 

A: I-auzi! Și ce as vrea, după căpșorul tău, sa aflu de la tine?

B: De exemplu, dacă ma mai gândesc la tine, dacă mai am reziduri de "noi", daca mai simt ceva, dacă îmi mai amintesc cum m-ai făcut sa ma simt, sau dacă mai știu ceva din tot ceea ce am avut "noi"....asta cred eu ca te interesează cu adevărat. 

A: Woow! Oscar! Telenovela! :))))

B: Nu ești amuzant, mai ales la ora asta târzie.  ;)

A: Nu am cum sa fiu altfel, după ce citesc ce baliverne scrii tu aici!

B: Insisti, vad....bine. Tu pierzi!

A: A, da?! Și ce pierd, ma rog?!

B: Nu te mai ruga atâta ;) Pierzi șansa de a afla cum stau lucrurile. Dar dacă zici ca nu te interesează,  e ok.

A: Acum chiar m-ai făcut curios.

B: Ai fost dinainte sa îmi scrii, crede-ma! ;) 

A: Hai zi, dacă te-ai apucat.

B: Ai noroc ca eu sunt mai sincera ca tine, decat esti tu cu mine. M-am gândit mult la tine și la noi și mi-am făcut mii de scenarii, în care ne întâlneam în diverse locuri și, pe furiș,  mai cu vrute, cu capricii, ne sărutam pasional. Dacă mai simt ceva?....nostalgie....sunt o sumedenie de amintiri frumoase, care îmi apar în minte, atunci când îți șoptesc numele în gând. 

A: Și care ar fi astea mai exact?

B: Vrei sa dezgropam morții acum?

A: Da! Vrei o lopata? 

B: Drăguț, dar nu. Am rămas cu sentimente nobile și frumoase, cu clipe sincere și nepătate de răutăți. Am învățat sa dau la o parte ce a fost urat sau ce nu a mers, și am rămas cu tot ce a fost frumos.

A: Ma gândeam ca ești mai explicita, dar vad ca ma aburești aici degeaba.

B: :))))))) Eu te aburesc?! 

A: Da, tu!

B: Aminteste-mi, te rog, ce cauta un tip "luat" sa își întrebe fosta, ce mai simte pentru el și pentru ce a fost?

A: Iar ai luat-o pe arătură. Am întrebat doar pentru ca m-ai invalmasit tu în povestea asta, de care nici nu prea am habar sincer. Eram curios sa vad ce ai putea spune.

B: Mhm...dacă zici tu....sa nu te bage în probleme curiozitatea asta a ta.

A: Nu ar avea de ce.

B: Siguranța asta de sine nu mi se pare veritabila în totalitate.

A: Ai zis bine! Ti se pare ;)

B: Încep sa ma plictisesc de aroganta ta.

A: Vai, vai.

B: Dacă am fi la o cafea, face to face, nu ai mai face toate mutrele astea. ;)

A: :))))) Dar cum nu suntem, pot sa fac ce vreau.

B: :))))))))

A: Și ce altceva, crezi tu, ca nu as mai face, dacă am fi face to face?

B: Sigur nu ai vorbi atât de mult și cu atat mai puțin,  pe tonul asta sarcastic.

A: Dacă nu as vorbi, ce as face?

B: Asta-i minge la fileu :)))) Chiar vrei sa stii?

A: Daca tot ai inceput

B: Cred ca m-ai privi și cred ca te-as privi. 

A: Pfff, atât?! Nop, thanks.

B: Iar ești "simpatic". NOT!!!! Vrei mai mult?! Ok! Te-ai apropia, ai face 2-3 glume și am rade copios. Am începe sa ironizam vechii "noi" și am rade și mai mult. S-ar crea o complicitate între noi. Ne-am privi apoi, și zâmbetele s-ar transforma intr-un tremur al buzelor. Pulsul s-ar accelera puțin. Ne-am privi și am înțelege ca am vrea mai mult. Mi-as muta ochii de la tine, pentru a încerca să evit restul. Însă tu, nu. As închide ochii, sa nu mai simt presiunea privirii tale. Tu ai întinde mana spre a mea. M-as ridica și as fugi spre baie, pentru a cauta o scapare din situația tensionata. Pentru o clipa, ti-ai spune că nu trebuia, ca lucrurile, să ia întorsătura asta. Ca era doar o cafea. Continui?

A: Chiar te rog. Ma simt ca la cinema :)

B: Sa zicem ca nu am auzit sarcasmul tău. Ajung pe holul din fata băii și îmi trag sufletul pentru un moment. O mie de ganduri îmi traversează mintea. Ce tocmai s-a întâmplat?! De ce?! Cred ca mi s-a părut...nu termin șirul de idei, ca apari tu lângă mine. Îmi zici ca, dacă știai, ne savuram cafeaua pe hol, nu la masa. Ma bufnește rasul și dau sa intru la baie, însă tu ma prinzi de brat și ma oprești. Ma uit la tine, puțin confuza. Tu ma tragi înapoi, cu spatele la perete și de așezi in fata mea. Te privesc, intrebandu-te cu ochii, ce va urma. Ma privești,  dandu-mi de înțeles....Încep sa respir din ce în ce mai des....Încerc sa plec, dar ma oprești, întinzându-ti mana pana pe perete. Din ochi, îți spun că nu trebuie sa facem asta, chiar dacă asta vrem.....Tot cu ochii, îmi răspunzi ca se va întâmpla, tocmai pentru ca asta vrem....Îmi simt bătăile inimii, mi le aud! Și cred ca le auzi și tu. Te apropii. Suntem mult prea aproape....Simt o mângâiere pe obraz...o atingere ușoară și firava. Închid ochii, și atunci îți simt buzele peste ale mele. As vrea sa nu îți răspund,  însă inima e pe "pilot-automat". O frenezie de atingeri, un amalgam de sentimente. Un sărut de mult reprimat. O pasiune dorita, visata, împlinita.....

Asta cred eu ca s-ar putea întâmpla ;)

A: Interesant....înca îți place sa scrii, vad.

B: Imi place sa simt ;)

A: Dar bine ca nu suntem asa aproape, încât sa putem ieși la o cafea. Nu de alta, dar nu as vrea sa trăiești cu stres :))))

B: Nu as trai, oricum :D

A: Zici?

B: Sigur! Eu nu beau cafea! ;)

A: :))))

B: Mai ai și alte curiozități? Ca m-as baga la somn.

A: Cred ca m-ai lămurit suficient.

B: Asa credeam și eu.....

A: Noapte buna!

B: Mersi, la fel! Și app....faptul ca nu ai mai vrut informația, de care vorbeai inițial, îmi da dreptate în tot ce am zis. ;)

A: Ha, ha! Sau nu! Te las sa dormi.

B: Sigur?

A: Vii la o cafea?

(pauza 1 minut)

B: Nu, ms....

A: Somn ușor!

(pauza 2 minute) 

A părăsește chat-ul.

(pauza 30 de sec) 

B: Eu nu beau cafea....