ninge din nou....si din nou privesc din balcon cum fulgii de nea impanzesc tot ce ne inconjoara. Este cel mai propice moment pentru a depana amintiri. Cred ca nu exista moment mai frumos si mai nostalgic decat acela cand iti aduni cativa prieteni si incepeti incursiunile in trecut. Razi cu unul, te distrezi cu celalalt, insa cand vine vorba de tine tabloul capata alte culori....culori mai pale, mai galbui, ilustrand timpul care a trecut peste tot si peste toate. Acel timp pe care, de fiecare data cand privesti inapoi la lucrurile ce te-au amuzat sau la cele care te-au consacrat, ai vrea sa-l opresti macar pentru o clipa. Nostalgia te cuprinde si un val de amintiri iti inunda gandurile si sufletul. Rasul celorlalti este de mult uitat. Acum nu mai esti decat tu si trairile amortite pe care tocmai le-ai desteptat la viata. Iti mai aduci aminte prietenii de odinioara? De vechile jocuri si obiceiuri pe care le impartaseati impreuna? Nebuniile care parca nu se mai terminau? Aventurile prin locuri necunoscute? Normal ca iti amintesti...si inca cum...fiecare detaliu, fiecare prieten, fiecare joc, fiecare nazbatie, fiecare pedeapsa primita. Totul este proaspat, ca si cum s-ar fi intamplat ieri...sau poate chiar mai curand decat ieri...nici nu ai avea cum sa uiti un asemenea izvor de inocenta, de bucurie, de sentimente pure, nepatate de grijile societatii de astazi, de problemele cu care trebuie sa te lupti de fiecare data. In acele momente nimic altceva nu conta decat tu si prietenii tai....un nou joc....o noua poveste....cum sa nu-ti doresti sa opresti timpul in loc macar pret de o secunda? sa poti simti din nou acea prospetime si puritate sufleteasca, neimproscata cu rautati, invidii, lacomie....insa timpul este un dusman al nostalgiei, al amintirii. El este primul care te aduce inapoi, in locul umed si rece de unde la inceput ai plecat si care nu parea atat de vitreg pana acum....rasetele prietenilor de langa tine incep a rasuna....toate amintirile laolalta, impreuna cu fascinatia debordanta pe care o degaja, se retrag incet, dar sigur, intr-un colt in care praful timpului se va asterne din nou, pana cand o alta chemare pe taramul magic se va face auzita.....cat va dura, nimeni nu poate stii.....poate doar tu....poate gandul tau....poate inima ta....cine stie.....
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu